Posts Tagged ‘live’

Ok, trebuie neaparat sa-l vad live, acum intrebarea e pana unde va trebui sa calatoresc. Pentru ca la noi nu stiu pe cine sa opresc si sa-i zic sa terminam cu Metallica, Aerosmith, Bon Jovi sau, mai rau, Amy Winehouse, si sa mai luam si muzica in considerare :) .

… raiul tau e o minciuna :)

Sau, uite cine (mai) vine la Sibiu vara asta.

 

Probabil ori aflu eu cu intarziere, ori abia acum s-a anuntat, insa citesc pe citadinul despre spectacolul Burn Baby Burn. Printre nume imi atrage atentia Julee Cruise (colaboratoare la soundtrak-uri ale filmelorlui Lynch, ca sa mai am ocazia sa spun o data ca il ador pe Lynch) si Alexander Hacke (din formatia aceea anonima numita Einsturzende Neubauten). Unul din cititorii mei, pe numele sau j.d., imi atragea atentia despre acest concert, dar locatia era Ungaria :)

Dileme majore existentiale creeate de pe urma acestei stiri: de unde cerului sa mai fac eu rost de bani, mai ales ca vad ca biletele la cel mai redus tarif ar fi disponibile pana fix poimaine? Daca sparg o banca, pe cine sa mituiesc ca sa ma insoteasca si cu cat?

Astept potentiale sugestii pana maine la ora 17:30, castigatorul fiind premiat cu o portocala :D .

Am bilet de avion spre Dortmund (in perioada 17-24 octombrie) si fratelui meu trebuie sa-i vina prin posta biletele la The Autumn Ball. Practic nu imi mai trebuie nimic – din Bremen vreau sa mai vizitez Universum, pe care l-am ratat data trecuta, si cam atat. Imi ramane mai mult timp la dispozitie pentru Hanovra si imprejurimi…

asa a fost si pe la noi… numai ca se auzea mai mult publicul, si in publicul acela erau oameni pe care-i iubesc :D

never opened myself this way, life is ours, we live it our way, all this words i don’t just say – and nothing else matters :)

sublim. total.

Am pass la Sonisphere si e valabil pentru orice sector – asta din categoria pentru dushmani, sa ma pupe undeva :p

Azi am ajuns cand se termina Orphaned Land din pacate, nu am prins decat o melodie sau doua, solistul era imbracat intr-o camasa lunga si alba, Jesus-like. Am stat in fata scenei, bucurandu-ma de faptul ca nu intalnesc pe nimeni cunoscut, ceea ce nici nu imi doream neaparat sa se intample. Pe urma, au aparut cei de la Paradise Lost si, la melodia Erased, mi-am adus aminte, coincidenta sau nu, tocmai de Alex :p. Din pacate nu era pe acolo ca sa-i impartasesc pe larg aceasta analogie. Oricum mi-au placut Paradise Lost foarte, foarte mult (e prima data cand ii vad live). Ca si Anathema, presimt ca va fi una din trupele pe care le voi asculta mult mai mult dupa ce le-am vazut pe scena decat inainte.

Dupa As I Die, am trecut in sectorul celelalt, unde am dat peste Raul si, pe principiul niciun eveniment fara mici, am mancat si eu cativa. Urmau Volbeat, care nu ma asteptam sa-mi placa – canta un fel de heavy’n rockabilly – insa chiar ne-a placut extrem tuturor. Printre altele, au facut un cover dupa I only wanna be with you, pe care m-am prostit eu fredonandu-l pe acolo si stresand trecatorii.

Intre timp a pornit o ploaie marunta si rece, deosebit de nasoala, mai ales ca eram numai in tricou (dupa muuult timp mi-am amintit ca aveam umbrela in poseta… du’hhh). L-am revazut si pe Qb (nu mentionez decat persoanele pe care mi-a facut placere sa le revad, nu faptul ca ma cunosc prea multi oameni sau ca pe unii ii vad mai des decat mi-ar placea). Ne-am fatzait dupa tzigari – nu se gasesc – si am ascultat primele 2-3 melodii de la Manowar. Sonorul era atat de tare ca pariez ca se auzea pana la Guvern, si o sumedenie de fani cu un iq egal cu al unei veveritze de scorbura se isterizau in ploaie. Pe Manowar i-am mai vazut o data, cap-coada, anul trecut, si nu sunt genul de trupa care sa ma retina – plus ca inghetasem de frig si tin la confortul meu. Asa ca am plecat acasa.

Va tin la curent de la fata locului cu evolutia pentru zilele urmatoare, Andreea, ai legatura :p

pies: Au chiloti cu Metallica la vanzare, daca cineva vrea sa presteze niscaiva activitatzi cu ei, dupa caz :p

My oh my oh my…

Vin Clan of Xymox in Romania la toamna!!!

Nu cred ca am scris despre concertul de pe 21, insa a fost unul din evenimentele asteptate cu nerabdare, indelung gustate si in urma caruia privesc cu parere de rau ca s-a terminat. In mod cert va intra in topul meu personal pe anul 2010. De fapt, poate a fost cel mai asteptat concert pana acum, si nu intrevad ceva similar in viitor. Cert e ca ritmurile acestea m-au cucerit definitiv.

Tarja a interpretat, pe 5 iunie, alaturi de formatia Rata Blanca, un cover dupa Child in Time. Vad ca este foarte populara si iubita in America de Sud… :) Versiunea asta imi place, e potrivita pentru vocea ei, mult superioara dezastrului cu Smells Like Teen Spirit.

Coincidenta, concertul de la Bucuresti e de astazi in doua saptamani. Sper ca existenta mea va fi mai lejera atunci.