Posts Tagged ‘concerte’
S-a terminat si festul, de ceva vreme. Ultima zi nu a fost, pentru mine, cu nimic mai memorabila. Despre Whitesnake, inca dezbatem daca a fost playback sau nu. Pe mine nu au reusit decat sa ma faca atenta la ei pentru o secunda, atunci cand au intepretat ‘Is This Love?’. Judas Priest au reusit sa stranga un public mai consistent. Si mai entuziast, as zice. Eu eram prea obosita, si ii mai vazusem o data, dar a fost dragut sa ascult atata puhoi de lume fredonand la unison ‘Breaking the Law’, asta sub privirile amuzate ale fortelor de ordine.
In continuare, culisele acestei industrii mi se par absolut fascinante, cu accente lynch-iene. Stiu sigur ca daca as fi eu domnul fost impresar al lui Michael Jackson, as detesta sa mi se adreseze cei din jur cu amestecul acela de deferenta si teama. Probabil le-as zice: chill, mate, and have another beer. Probabil din cauza asta nici nu o sa ajung in locul lui, sau in orice pozitie de putere.
Din backstage-ul celuilalt fest rival, aflu ca au avut parte de un public mult mai numeros, si ca au existat mult mai multe distractii specifice unei astfel de manifestari, tip restaurante, camping, magazine, jocuri etc, pe care nu le regret defel. De fapt, conceptul nu ma atrage. Vorbeam cu unul dintre amicii si comentatorii mei de pe blog si ii povesteam cata nostalgie resimt dupa perioada 2005-2006-2007. Bucharest Metal Nights in Baza militara, momentele cand Negura Bunget veneau la un concert pe an cel mult, printr-un club inghesuit – concertul acela cand au proiectat ‘Norilor’, in Viking. Felul in care ma emotionam si asteptam numarand zilele din calendar un concert mare, pe care apoi il discutam cu prietenii saptamani intregi. Serile cand cautam pe dc melodii rare si albume, si cand ne scriam cd-uri unul pentru celalalt (am gasit ultimul Qntal, hai sa ti-l dau si tie). Ma simt de parca am pierdut un paradis. Tot universul acesta al evenimentelor de amploare si de rasunet nu va reusi sa ma ‘prinda’, sufleteste, niciodata.
Confuzia si zapaceala imi par in continuare prezente in privinta organizarii (rad in sinea mea copios, dar hai sa nu dau din casa), si ieri am avut probabil cateva sute de oameni in public. Nu cred ca la Sabaton au fost 500. Nu am fost on duty, asa ca am stat sa vad show-ul, dar doar la Monarchy, BooN si Sabaton (nu ma intereseaza Mishu si mecanicii…).
Pe Monarchy nu cred ca i-am prins de la inceput, insa oricum mi-au placut. Stiam de ei din auzite, dar nu mai ascultasem pana ieri. Solistul este foarte charismatic. BooN au fost foarte plictisitori si in plus. Sabaton… probabil o sa va surprind dar pe mine m-au convins. Nu au avut un public numeros, cum spuneam, dar au stiut sa-l tina antrenat. Nu mai tin minte care a fost ultimul concert la care sa ma fi agitat atat… 
Nu stiu daca e meritul formatiei sau o stare de spirit, cert e ca ma simt foarte plina de energie chiar si acum, desi ma dor incheieturile de la picioare si absolut orice e conectat de cap.
Daca nu ati ajuns la acest festival, va spun sincer ca nu aveti ce regreta. Titlurile pompoase gen ‘cel mai bun festival al verii in Romania’ cred ca ar putea sa se duca lejer si meritat in directia Sibiului, lucru pe care il voi cerceta indeaproape luna viitoare.
… raiul tau e o minciuna 
Sau, uite cine (mai) vine la Sibiu vara asta.
Probabil ori aflu eu cu intarziere, ori abia acum s-a anuntat, insa citesc pe citadinul despre spectacolul Burn Baby Burn. Printre nume imi atrage atentia Julee Cruise (colaboratoare la soundtrak-uri ale filmelorlui Lynch, ca sa mai am ocazia sa spun o data ca il ador pe Lynch) si Alexander Hacke (din formatia aceea anonima numita Einsturzende Neubauten). Unul din cititorii mei, pe numele sau j.d., imi atragea atentia despre acest concert, dar locatia era Ungaria
Dileme majore existentiale creeate de pe urma acestei stiri: de unde cerului sa mai fac eu rost de bani, mai ales ca vad ca biletele la cel mai redus tarif ar fi disponibile pana fix poimaine? Daca sparg o banca, pe cine sa mituiesc ca sa ma insoteasca si cu cat?
Astept potentiale sugestii pana maine la ora 17:30, castigatorul fiind premiat cu o portocala .
My dear crazy fans, stiu ca trebuia sa onorez o leapsa cu muzici insa weekend-ul ce tocmai a trecut am fost foarte ocupata. Ceea ce a fost un lucru nemaipomenit pentru ca am rezolvat o multime de problemele care erau in stand-by. Am facut, pe ultima suta de metri, selectia de poze pentru expozitia pe care o face promotia din care am facut parte (am sa va dau detalii cand se va tine). Mi-am luat biletul pentru concertul Combichrist de maine. Desi nu mai inseamna mare lucru pentru mine, nu vreau sa raman cu senzatia ca am ratat ceva… On a girly-girl note, mi-am vopsit temporar parul (roscat inchis) si mi-am gasit o rochita de care sunt absolut indragostita (si pe care, cu tot frigul, am de gand s-o port joi).
Cel mai important, am reusit in sfarsit sa-mi fac acvariu – lucru pe care nu l-as fi facut niciodata daca nu ma impingea Alexandra de la spate, caci cheful meu de orice era si inca este aproape nul… Intai am adus acvariul si componentele lui acasa, l-am tinut plin cu apa o vreme, la un moment dat am pus niste plante… la momentul doi s-au dezintegrat partial si a trebuit sa schimb toata apa ) Dar acum totu e bine si acvariul e plin de guppishori colorati. Am mai trecut printr-o experienta trista cu doi sanitari dintre care pe unul pe care l-am cumparat 95% mort, dar il voi inlocui cat de curand (dupa ce termin zbantzuiala).
Sunt incantata de isprava asta. Am niste cunostinte, cat de cat, despre ce ar trebui sa fac, si am mai avut grija de un acvariu de o bucata de timp. De fapt as avea o gramada de povesti cu pesti de spus… inclusiv despre cel pe care l-am crezut mort vinerea trecuta, si a treia zi dupa scripturi a inviat ) Toata lumea din jurul meu e incantata, si nici nu o sa-mi ia foarte mult timp sa-i ingrijesc (timp pe care nu prea il am).
Maine ma duc la Combichrist, poimaine va povestesc cum a fost, daca chiar tineti sa stiti…
Ca sa continuam pe principiul hai sa mai vedem si altceva, tocmai mi-am luat bilet la Darkwave.ro Fest. Pe Project Pitchfork ii stiu, dar nu am aprofundat, despre Rabia Sorda stiu doar ca sunt side-project-ul solistului de la Hocico (evident, stiu cine sunt Hocico…), iar despre Tenek nu stiu nimic. Dar rau nu are cum sa fie. Nici nu se anunta altceva interesant pana in martie, cand vin Combichrist, si n-o sa stau pana atunci pe tusha…
Ah – cei de la casa de bilete mi-au spus foarte siguri pe ei ca nu au bilete la Project Pitchfork, noroc ca am revenit si i-am pus sa verifice toate evenimentele care vor avea loc maine, eventual un festival care incepe cu dark. Acum nu vreau sa fiu bitchy, dar cand vinzi nu se presupune ca ar trebui sa stii ce vinzi?
LoT din nou in Romania (pentru a cata oara?)
Eu i-am vazut deja de doua ori asa ca…
Dar nu de asta e vorba… parca as fi in filmul acela in care personajul lua, in fiecare dimineata, aceeasi zi de la inceput. Se mai intampla ceva nou pe undeva?
Acum astept stirea ca vin din nou Anathema )
the leaves are falling all around and it’s hard to believe in some sort of meaning in a world that’s turning round and round, and everybody’s leaving, everybody’s kneeling…
Un an a trecut deja, parca nici nu l-am simtit trecand, parca as vrea sa pot alege un moment in care sa ma pot intoarce, in care sa pot ramane, pe care sa-l pot ingheta, si parca, desi n-as fi crezut, acesta ar fi. Ce nostalgie ma cuprinde cand realizez ca sunt clipe de care nici nu-mi dau seama cat de pretioase sunt, si ce repede se duc…
Dar mai e putin, foarte putin, si se implineste fix un an, si poate exista un efect de ecou, poate va fi putin la fel.
Acum aproape un an am vazut 3 trupe live: Ordo Rosarius Equilibrio, Rome si Spiritual Front (bine, si Triarii, dar despre ei nu am o opinie bine formata). Pe-atunci imi placea Spiritual Front la nebunie, abia asteptam sa-i vad. ORE si Rome, imi placeau asa si asa, in sensul ca nu imi displaceau dar nici nu ma omoram dupa. Imi placea To Die Among Strangers de la Rome. Dupa ce i-am vazut cantand, mi-au placut si Rome si ORE. ORE, cel putin, mi-au atras foarte mult atentia, am ajuns acasa s am ascultat mai multe albume de-ale lor. In final, au ajuns sa-mi placa toate trupele la fel de mult, ceea ce e un castig.
Anul acesta, din pacate, albumul pe care l-au scos Spiritual Front m-a dezamagit, e foarte slab (apreciez totusi colaborarea cu Sonja Kraushofer). Nos Chants Perdus a lui Rome imi place extraordinar de mult, dar am sentimente amestecate cand e vorba de el. Este foarte atipic, mi-e greu sa inteleg cum ar trebui sa ma raportez la el, ce sa inteleg. In final, au scos si cei de la ORE un album nou – stiam si ca urmeaza sa vina in Romania, singuri. Dupa ce am ascultat Songs 4 Hate and Devotion, mi-am spus ca neaparat trebuie sa-i revad. Albumul lor nu numai ca imi placea foarte mult, dar era exact ceea ce m-as fi asteptat de la ei. Si asta era cum nu se poate mai bine.
Dupa ce luasem biletul, am citit un interviu cu front-man-ul lor, in care spunea ca in muzica lor e vorba de hedonism, ceea ce m-a lasat cam dezamagita. M-am simtit ca atunci cand am aflat ca 69 nu e doar numarul troleului care duce in Drumul Taberei, si pe deasupra toata lumea parea sa stie asta, in afara de mine… Eu preferam sa imi imaginez ca e vorba despre Berlin is falling si Europe is burning (ORE, nu troleul :p), dar nah. Pe urma s-a anuntat si un bondage act, nu ca ar fi fost o noutate pentru mine, dar m-a facut sa-mi pastrez rezerva fata de eveniment.
Vineri a fost o zi extraordinar de buna, am plecat mai devreme de la birou, era cald si frumos, am reusit sa-mi iau cartea de la posta, sa ma pregatesc in ritmul meu (daca eram Murakami va descriam acum bluza mea neagra cu buline albe dar hai sa trecem peste :p). Am ajuns la timp, impreuna cu R – ne-a placut Kulturhaus-ul (mie mi-a placut, ca ea il mai vazuse). Pe urma ne-am prins intr-o discutie foarte interesanta despre kaballa, Moise, spiritualitate, interdictii, societatea vs. interdictii, implicatiile discutiei mi se pareau fascinante, pacat ca nu am apucat sa o continuam. Pe urma, au aparut cei de la ORE.
Evident, aveam dreptate sa cred ca o sa fie grozavi live. Tomas are un joc de scena extrem de simplu si elegant, Rose-Marie statea undeva jos, mai in spate, mi-a parut o prezenta discreta. Erau doar ei si nimic altceva, niciun alt artificiu. Lumina era simpla, de culoare rosie, iar despre proiectii, drept sa spun nu mi-au atras atentia (cred ca erau doar numele melodiilor si coperti de album, sau ceva in genul). Cat despre setlist, au cantat destul de multe din melodiile de pe noul album care deja imi placeau: In My Little Black Dress, Do Angel Never Cry, and Heaven Never Fall?, A World Not So Beautiful (minunata, melodia aceasta), Imbecile, My Idiot Lover, A Song 4 Hate&Devotion, dar si melodii mai vechi, pe care le-am recunoscut cu placere: Seduced by the Kisses of Cinnabar Sweet, I Am the Sun, Remember Depravity, and the Orgies of Rome.
Aproape se terminase concertul, si nici urma de kinbaku (credeam ca au renuntat in cele din urma), cand la bis apare un domn si o domnisoara, pe care sincer vreo doua melodii nici nu i-am putu privi cu prea multa atentie. De vina nu erau ei, melodiile respective erau Hell Is Where Your Heart Is si Three Is an Orgy, Four Is Forever, nu puteam fi atenta decat la ele. Am sacrificat partial In High Heels through Nights of Broken Glass ca sa le fac niste poze celor cu bondage-ul (da, am poze porno, dar nu vi le arat, pe aici mai intra si minori – buna, Diana! ). Urmarind cuplul prin obiectiv, am ramas oarecum descumpanita. Cei doi s-au sarutat de cateva ori, iar privirile de pe chipul fetei exprimau afectiune, nicidecum pasiune sau erotism. M-am inselat de multe ori in privinta afectiunii, insa mi-e greu sa cred ca as fi putut fi pacalita in cazul asta. Privirile acelea inca imi staruie in minte…
Tot va amenint de ceva timp ca scriu despre concediu, hai sa scriu, sa-mi fac o ocupatie.
Am fost la a doua vizita in Bremen si Hanovra (de data asta pe fuga) si prima in Hamburg. Cred ca am descris prima vizita de acum doi ani in blogul pe care l-am sters, oricum nu mai conteaza pentru ca perceptia tuturor – si in special a mea – asupra locurilor si lucrurilor e subiectiva. Probabil am idealizat cele vazute prima data, e omenesc. N-as merge atat de departe incat sa spun ca am avut o deceptie, insa oricum, perspectiva mea a fost mai echilibrata.
Bremen e un oras in care trebuie sa fie placut sa locuiesti, in continuare mi-a inspirat un simt al ordinii lucrurilor care deja, dupa mai putin de o saptamana de la reintoarcere, imi lipseste. In perioada asta a anului organizeaza un targ pe nume Freimarkt – initial era vorba de o zona si o perioada a anului in care nu se plateau taxe, in prezent e un fel de balci, ii spun eu, putin ironic. In centrul vechi e mai dragut, sunt tot felul de tarabe de mestesugari care prelucreaza si vand obiecte din sticla, piele, metal etc, imbracati in costume traditionale. Are farmec, are pitoresc. Langa gara insa sunt tot felul de carusele, roller-coasters, masinute, si alte jocuri pentru copii sau cel mult adolescenti. Pe langa toate astea, gherete in care se serveste mancare si bautura. Asocierea dintre fast-food si lucruri care se invart sus, repede, si in jurul axei proprii nu mi se pare una prea fericita, in sensul ca nu vad cum le poti face pe amandoua deodata. De fapt eu una m-am ferit sa le amestec, in sensul ca am mancat peste si fructe in ciocolata la amiaza, si m-am dat in tiribombe seara. Acum doi ani nu am avut timp de ele, si eram curioasa sa le incerc – pe scurt, prima data m-am dat intr-un roller-coaster pe apa (mai era unul in forma cercurilor de la Jocurile Olimpice, dar nu prea aveam chef sa stau in cap de 5 ori…) Erau niste masinute decorate ca niste barci de pluta, care se deplasau prin niste tuneluri pline cu apa – nu stiu daca ideea de a plonja in apa la sub 10 grade a fost excelenta, dar nu m-am udat prea mult. Pe urma m-am mai dat intr-o roata foarte inalta, de 55 m inaltime, care mergea foarte lin si oferea o priveliste placuta a intregului oras, si intr-un fel de casa a groazei, in care intrai in niste trasuri de fier si te plimbai prin niste coridoare intunecate, din care mai rasarea cate un schelet ici-colo. N-ar fi speriat decat cel mult un copil sub 5 ani, dar era haios.
In rest, am revazut Botanika, dar doar gradinile pentru ca serele erau in renovare, am trecut prin cateva parculete cu ratzuste (am gasit si o lebada intr-unul care cred ca era pui), si desigur statuia care a dat faima locului si cu care se inghesuia toata lumea sa se pozeze. Bremenul are case extrem de frumoase, majoritatea din caramida, strazi frumoase si, in perioada aceasta superba a anului, multe frunze ingalbenite sau inrosite pe jos, de mai multe feluri de copaci, amestecate.
In Hamburg am fost marti. Am facut un traseu al bisericilor din oras, si am urcat in turnul uneia din ele – Petrikirche, daca nu ma inseala memoria. Acolo aproape sa fac un atac de panica, pentru ca aveam impresia ca nu se mai termina urcusul – oricum am ajuns pana sus de tot, adica in cel mai ascutit punct al cupolei pe care o vedeti in poza. Am facut niste poze foarte dragute prin ferestrele in forma de hublou care erau aproape la fiecare nivel al turnului. St.Nikolai Kirche m-a impresionat cel mai mult, si acolo am urcat in turn cu liftul, am avut un vis izbitor de similar cu intamplarea asta. Printre biserici am vazut si primaria, in fata caruia erau niste tineri pusi pe glume – mi s-a explicat ca traditia locala spune ca orice barbat care a ajuns la 30 de ani neinsurat trebuie sa mature in fata primariei, pana cand va veni o fecioara sa-l sarute. Mi s-a parut foarte util acest obicei, si cred ca ar rezolva curateniei daca ar fi introdusa si la noi ).
Am mai vazut portul, si am trecut prin St. Pauli Elbe Tunnel. Pe partea cealalta a Elbei ploua, asa ca nu am zabovit, si in plus zarisem statuia lui Bismarck pe partea celalata si voiam sa ma intorc ca sa o admir mai de aproape. Era foarte de admirat, mai ales soclul plin de grafitti, dintre care unul care spunea “happy-happy, joy-joy”.
Per total, Hamburgul mi-a lasat o impresie de putere, forta. Este un oras frumos, dupa standardele mele. E frumos sa-l privesti de departe, sa vezi utilajele si furnalele amestecate cu turlele bisericilor, are un aer dickensian. Totusi, Hanovra mi-a ramas in suflet – de fapt e probabil singurul lucru pe care l-am vazut acum doi ani si despre care mi-am pastrat parerea. In Hanovra am facut o poza acum doi ani cu un tanar care sta pe un pod si priveste ratzustele, cu un aer nostalgic. Intr-un fel, mi se pare ca asta e esenta Hanovrei, Hanovra imi pare un oras nostalgic, melancolic, intrucatva romantic. Din pacate insa anul acesta nu am paucat sa-l revad, pentru ca ne-am uitat biletele de concert acasa si a trebuit sa ne intoarcem dupa ele din gara. Avem tren in fiecare ora si nu am intarziat la concert, insa am ajuns in Hanovra seara si ne grabeam spre clubul Capitol. Am ajuns la timp pentru Autumn Ball, unde au cantat: Staubkind, Der Fluch, Qntal, Tanzwut si Oomph! Staubkind mi-au placut mult, desi nu-i ascultasem pana acum au reprezentat o surpriza placuta. Der Fluch, de asemenea nu-i cunosteam insa nu mi-au placut. In special momentul in care solistul a coborat de pe scena facand precum Gollum prin public, nu l-am inteles deloc. Celor de la Qntal, pentru care venisem, le-a trebuit foarte mult sa monteze si sa demonteze toate instrumentele, si sa traga cabluri, mai ales. Cred ca au cantat live 100%. Din pacate au cantat mult mai putin decat m-as fi asteptat si as fi vrut, iar show-ul lor s-a axat mai mult pe redarea unei atmosfere. Au fost Entre Moi et Mon Amin, Palaestinalied, Dulcis Amor, Maiden in the Mor (care mie personal nu-mi place), au incheiat cu Veni. Tanzwut si Oomph! nu au fost live total, adica la Tanzwut erau doi tipi cu cimpoaie care doar faceau figuratie p-acolo, la fel si chitaristii, cred, la Oomph! Totusi ambele trupe au facut spectacol, Oomph! cel putin au incantat sala, iar solistul lor a fost extrem de energic, se misca pe scena si comunica foarte mult cu publicul. + vreo doua momente de stage diving. Totusi – nu vreau sa fiu rea, dar cineva ar trebui sa-i spuna ca nu e frumos sa scuipi pe scena .
Am foarte multe poze, mai mult sau mai putin reusite, insa nu am reusit sa imi fac timp sa le sortez, prelucrez, aranjez. De fapt nici nu le-am copiat pe hard inca, si nici nu stiu cand voi avea dispozitia necesara s-o fac si pe-asta. Postul acesta l-am scris de joi pana astazi (deci in 3 zile), am tot revenit la el adaugand cate ceva, pentru ca apoi sa-l parasesc neterminat. Nici nu am dispozitie sa-l revizuiesc, asa ca-mi cer scuze in avans daca sunt in el stangacii sau e prost scris. Din pacate, cum spuneam si inainte, ceva nu prea placut s-a intamplat, asa ca va cer ingaduinta sa-mi suportati o eventuala tacere .