Skip to content

Category: personal

hate me and see if i mind – rome in 2015

Aseara Rome au anuntat al nu-stiu-catelea concert in Romania pentru anul viitor, concert aniversar de 10 ani. Mi-am amintit de vara lui 2011 si de nerabdarea mea de a-l revedea pe Jerome, de a-i reasculta muzica dupa o absenta indelungata si despre care ma temusem ca va fi definitiva. Starea mea de spirit era efervescenta, asteptarea febrila, si cand l-am vazut in sfarsit, piesele lui erau dezbracate de aura de militantism, prezentate intr-un fel pe…

Continue reading hate me and see if i mind – rome in 2015

2 Comments

living with kids

Impart apartamentul cu doi copii, amandoi baieti, in varsta de trei patru ani si un an, pentru urmatoarea luna. Dupa 3 zile, pot trage deja niste concluzii interesante. In primul rand, cred ca nu sunt chiar atat de nepriceputa cu copiii cum ma stiam. In al doilea rand, copiii chiar sunt o bucurie si sa-ti petreci timpul cu ei e mai degraba o placere decat un sacrificiu. Nu am alta interactiune cu cel mic in…

Continue reading living with kids

Leave a Comment

‘nu vei intelege decat el’

Undeva, intr-un colt absolut prozaic de Bucuresti, pe niste stradute laturalnice, colorate si pitoresti, nu foarte sigure. Intr-o ora foarte intarziata in noapte. In acel timp si set-up, ne plimbam fara tinta, fara sa ne uitam la numele strazilor, fara sa ne intereseze incotro ne ducem, fara directie. Am abandonat orice directie, orice inteles, orice subinteles, ca sa ne minunam de vreo pisica ratacita, de vreo cladire veche, paraginita, de vreun lucru marunt pe care…

Continue reading ‘nu vei intelege decat el’

2 Comments

acest articol nu este unul ‘motivational’

… dar poate va parea asa. Oricum am sa-l scriu, pentru ca e vorba de un mic truc pe care l-am descoperit din experienta si poate va ajuta pe cineva sau pe altcineva. Asociem, uneori involuntar, obiecte, gusturi, mirosuri, melodii etc cu sentimente, pozitive sau negative, si, cu toate ca e bine sa dezvoltam sentimente pozitive, uneori lucrurile placute pot lua o turnura neplacuta. Nu putem intotdeauna sa renuntam la absolut orice, doar pentru a…

Continue reading acest articol nu este unul ‘motivational’

1 Comment

ars moriendi

Ieri am fost din nou intr-un photowalk in Cimitirul Belu, un loc care m-a fascinat si unde mi-am dorit dintotdeauna sa fotografiez. Tot setul de poze este aici, dar abia daca am adaugat 3 poze din a doua tura, poate am devenit si mai pretentioasa, nu ma mai entuziasmez in fata fiecarui statui vechi. Ce am gasit interesant acum au fost: doua feline care incadrau o cripta, o reflexie frumoasa a unor vitralii colorate, ingeri…

Continue reading ars moriendi

Leave a Comment

asteptari

In timp ce citeam un volum de povestiri scris de Lovecraft, unde un cult straniu si sangeros asteapta trezirea Celor Vechi, mi-a trecut prin minte ca in toate religiile, si in toate povestile e asa. Omenirea asteapta un lucru, o (re)venire, o schimbare. In (cel putin) 2000 de ani, cred ca am devenit foarte buni la asteptat. Ma intreb cum ar fi ca asteptarea sa-si gaseasca sfarsitul, si ceea ce ne dorim sa se indeplineasca.…

Continue reading asteptari

Leave a Comment

Uneori ma gandesc ca¬† viata mea privita din exterior pare a fi numai despre concerte / muzica, desigur nu e asa dar poate asta las eu cel mai mult sa se vada, in special pe internet. Sau poate e o pasiune atat de puternica, incat pare a ma absorbi cu totul. Dar mai am si multe alte pasiuni, cartile / scrisul, filmele, calatoriile… In afara de pasiuni, mai exista si viata de zi cu zi,…

Continue reading

1 Comment

art of remembering

hope resigned but a whisper – the flicker of a dying flame struggling against the wind anon the embers surrender to the lengthening of shadows upon a pallid steed she rides, sovereign nocturnal crept the frost to claim the earth, relentless her reign of lunar radiance her embrace of gray shall tear asunder she dances upon the ashes – a spectre amidst the trees wreathed in stars – ethereal beauty the harvester of the life…

Continue reading art of remembering

Leave a Comment

Se spune ca Napoleon trimitea soldati uneori in cea mai dificila parte a campului de lupta, stiind ca ii trimite la moarte, si se ducea undeva sus, sa-i priveasca, spunand cu aroganta, iata, mor pentru mine. Asa ar fi fost, doar ca eu nu am murit.

Continue reading

Leave a Comment

tabloidizarea noastra cea de toate zilele

Sau ceva de care ma feresc cat pot, nu ma uit la televizor deloc (cred ca din liceu), nu citesc ziarele, nu urmaresc stirile nici in online. Chiar si asa, noutatile ajung la mine neinvitate, si nu pot sa nu ma intreb de ce se intampla unele lucruri. Bunaoara cu accidentul aviatic recent, desi pot sa dau multe exemple de stiri-soc recente la care toata lumea se repede ca o haita flamanda, sa infulece sange…

Continue reading tabloidizarea noastra cea de toate zilele

5 Comments