Midian

Dupa ce strigase catre toate barcile sa se indeparteze, barbatul plonjase in adanc. Ploile recente nu ii faceau misiunea mai usoara. Apa era tulbure, nu ii vedea clar fundul, si nu stia unde s-ar fi putut afla masina. Barbatul nu avea experienta in diving decat la un nivel de amator, insa intuitiv a incercat sa se orienteze dupa felul in care curentii purtau algele si plantele. Apa trebuie sa fi fost rece si maloasa. Cand in sfarsit a ajuns la masina, lipsa de oxigen a devenit insuportabila. Instinctul de supravietuire a biruit nevoia de a-si duce treaba la bun sfarsit, propulsand-l la suprafata.

Barbatul stia ca nu mai are timp la dispozitie si se temea ca nu ar mai putea gasi masina a doua oara, asa ca s-a uitat catre dig si catre barci, incercand sa-si fixeze niste repere. A coborat foarte repede inapoi, multumindu-se cu o gura insuficienta de aer. A doua oara, a localizat usor masina si a incercat sa ajunga la locul pasagerului. Baiatul statea pe scaun, prins cu centura de siguranta, vanat. Barbatul a reusit sa se strecoare in masina, si a inceput sa se lupte cu centura de singuranta, care nu voia sa se deschida. Intr-un final ea a cedat, si barbatul l-a adus pe baiat la suprafata, pe una din barcile de salvare.

Baiatul petrecuse o perioada critica de timp sub apa, si era inconstient. Se parea ca eforturile barbatului fusesera zadarnice. O doctorita s-a straduit foarte mult sa-i acorde primul ajutor, si in cele din urma a reusit sa obtina un semn slab de puls. Dupa o perioada de coma, baiatul si-a revenit complet, salvat in ultima clipa.

M-am gandit saptamanile acestea la povestea de mai sus, pe care am urmarit-o pe Discovery World. Sunt doua lucruri in care cred, perseverenta si intuitie. Daca barbatul nu ar fi depus toate eforturile care tineau de el in acel moment, baiatul ar fi murit cu siguranta. Cred ca trebuie sa facem tot ce putem si inca 10% in plus in orice situatie . Daca nu de altceva, apoi cand lucrurile o sa se duca mare la vale (si din experienta, daca ceva poate merge prost atunci va merge), macar atunci iti poti spune ca ai facut tot ce tinea de tine. Imi displace atitudinea mioritica tip hai sa ne impacam cu soarta. Hai sa nu. Daca nu de altceva, macar pentru faptul ca eroii din antichitate aveau o sectiune speciala, a lor, in orice forma imaginabila de paradis. Nu exista niciun eden, fireste, in afara de cel pe care ti-l ofera o constiinta curata si impacata cu sine (pare un cliseu, stiu, dar e un lucru mare).

Pe urma, daca barbatul nu s-ar fi orientat intuitiv dupa niste repere, nu cred ca ar fi reusit sa gaseasca tinta. Pe ce pot sa ma bazez?… pe inteligenta – ar fi flatant sa cred asta, dar sa nu ne amagim, nu suntem Einstein. Nici nu aduc sentimentele in discutie, sa te ghidezi dupa ele te duce in nisipuri miscatoare cu ochii inchisi. Instinctul? – pai daca am fi animale… primul lucru care-mi trece prin mintea-mi perversa e ca ar fi foarte multe scene de sex in public :p

Imi pare grozav de rau ca nu stiu sa fac surfing. Zilele astea, exact asa m-am simtit, ca si cum as fi pe creasta unui val si as simti cand urca sau descreste. Lucruri care par gresite privite cu ochii ratiunii mi s-au parut a face foarte mult sens. Lucruri care incepeau prost, presimteam ca se vor termina si mai prost… Presimteam, ce exprimare de baba care da in ghioc. Nu e chiar asa, dar nu gasesc un cuvant mai bun.

Evident, nu am si nu am avut niciodata pretentii de descoperitor de piatra filosofala, ar fi fost prudent sa adaug la tags ‘de moment’. Pana la urma… ar fi fost tare sa stiu sa fac surfing .