Author Archive
I’d be thinner, I’d be taller
Go clubbing in my collar
With skin pale as a moth
Dressed in black, I’d go creepin’
While the normal folk are sleepin’
If I only were a Goth
With my hair up, I’d look fancy
Like Siouxsie and the Banshees
With silk or velvet cloth
Dressed in boots, never sandals
And the room would be lit with candles
If I only were a Goth
Yes I’d wanna die
From the bottom of my heart impure
Would I like another clove? Well, sure
And after that, we’ll go listen to The Cure
I’d pretend to be a vampire
Like in stories ’round the campfire
I’d suck your bloody froth
Yes the thing I’d be best at
Is impersonating Lestat
If I only were a Goth
In my casket purse I’m toutin’
Einsturzende Neubauten
And pagan hymns to Thoth
Yes the world would be depressing
Over death I’d be obsessing
And this corpse that I’m undressing
Would be sexier, I’m guessing
With my diet I’d get scurvy
And I’d worship Peter Murphy
If I only were a Goth
Nu stiu ce sa fac cu blogul asta, cateodata imi vine sa-l inchid. Sau sa-l las in plata cui l-o vrea. Nu mai am ce istorisiri triste sa va spun, ma simt extraordinar de bine, aproape senzorial. Absolut totul e o mica incantare, de la inceputul de dimineata racoroasa, la ciocolata care ma asteapta la birou. Daca m-as gandi pentru o secunda mai profund, aproape as ajunge la periculoasa concluzie ca ma iubesc. Si toate astea nu intereseaza pe nimeni, decat pe mine. Stiu insa ca aveam un grup de fani care-mi prevesteau un sfarsit funest, asa ca poate scriu ca sa-i linistesc. Nu ca as fi crezut vreodata ca standardele lor limitate se vor aplica in cazul meu. Insa, cu totul si cu totul intamplator (este ceva intamplator?), nu o sa mor nici singura si nici nefericita. Rasul meu e sincer. Infernul pe care vi l-ati cladit, e o chestiune de alegere personala. E-adevarat, m-ati folosit ca sa adaugati o caramida in plus la baza lui, insa am plecat de-acolo.
N-am sa ma mai intorc niciodata.
O Lucifer !
Oh ! laisse moi rien qu`une fois
Glisser mes doigts dans les cheveux d`Esmeralda
Azi am descoperit utilitatea afisajului stradal. Mergeam spre birou, cand imi atrage atentia un panou cat toate zilele, care anunta pentru 5 martie premiera la Alice in Wonderland a lui Burton. Uitasem de asta. Uitasem din acelasi motiv pentru care nu prea am mai scris pe aici, mare lucru mi se pare ca nu e de spus atunci cand totul merge bine.
Niste atitudini observate in juru-mi, precum si lectura unor e-mailuri de acum cinci ani si rememorarea unor momente trecute ma fac sa-mi spun, desi cred in oameni, ca unii nu au invatat nimic niciodata si nici nu o vor face. Ceea ce m-a condus la intrebarea imediat urmatoare, cum o fi sa treci prin viata ca gasca prin apa? Probabil destul de usor, din cate-mi amintesc gasca nici macar nu-si uda penele cand trece prin apa.
Nu merita sa fiu posomorata, doar de trecut la capitolul “de evitat”.
Timpul nu era in trepte, ci in cercuri.
Am apasat nervoasa butonul din dreptul usilor autobuzului, si am coborat in pustietate. Singura solutie era sa ma intorc pe jos. Seara inghitise bulevardul si cladirile se iteau pe margini, amenintatoare. Priveam dunga neintrerupta, de culoare galben-inchis, trasata pe mijlocul trotuarului, si ma gandeam la cararea de caramida galbena a lui Dorothy. Ceva straniu si nedefinit, ca umbra unei stafii, parea a se prefigura dincolo de ferestrele incadrate de gratii ale unei case cu destinatie imposibil de ghicit. Un paznic a croncanit amenintator. Nu am parasit nici o clipa cararea galbena, eram convinsa ca magia ei ma va apara. Copacii erau de hartie creponata, luminata slab. Eram convinsa ca toamna vor cadea din ei origami pentru copii cuminti.
Un zid solid, cenusiu, era inceputul reintrarii in realitate. Prezenta lui ma ocrotea, asa ca am parasit cararea galbena si am inaintat cu un pas mai sigur. Ajunsa din nou in statie, am vazut, ironic, apropiindu-se acelasi autobuz pe care il luasem prima data. M-am gandit cum ar fi sa nu mai ajung niciodata la destinatie, ci sa urc din nou in acelasi autobuz care nu ma ducea unde trebuie, sa cobor dupa o statie, sa ma reintorc pe jos, si tot asa, la nesfarsit. Eram urmarita de cercuri, si am impresia ca ele ma pot oricand inghiti.
Am lasat autobuzul sa plece si l-am luat pe urmatorul. Am ales ce trebuia. Am ajuns in locul unde trebuia sa fiu, intr-o lume frumoasa si buna. Vrajile pot fi rupte.
Alice pressed against the wall
So she can see the door
In case the laughing strangers crawl and
Crush the petals on the floor
Alice in her party dress
She thanks you kindly
So serene
She needs you like she needs her tranqs
To tell her that the world is clean
To promise her a definition
Tell her where the rain will fall
Tell her where the sun shines bright
And tell her she can have it all
Today
Isi mangaie gatul in fata oglinzii, coborand palmele usor, pana la inceputul sanilor. Imi sta inca foarte bine in verde. De ce nu-si inchipuie nimeni ca sunt o hamadryada, ca sunt si eu o planta vie?…
On February 19th, 2009 the former Sentenced guitarist Miika Tenkula passed away. He was only 34 years old.
Farewell, my friend, you will be missed.