Author Archive
“La cazarma Lenin din Barcelona, cu o zi inainte de a intra in randurile militiei, am vazut un militian italian care statea in picioare in fata mesei ofiterilor.
Era un tanar vanjos de douazeci si cinci sau douazeci si sase de ani, cu parul blond-roscat si cu umeri puternici. Cascheta de piele cu cozoroc ii era bine trasa pe ochi. Statea in profil, cu barbia aplecata in piept, uitandu-se incruntat si incurcat la o harta pe care o desfasurase pe masa unul dintre ofiteri. Ceva de pe fata lui m-a miscat adanc. Era fata unui om care ar comite o crima si si-ar da viata pentru un prieten…“
Am pornit lectura stiind foarte putine despre Razboiul Civil din Spania, adica exact in acelasi fel in care Orwell a ajuns acolo. “Cand am sosit in Spania si o vreme dupa aceea, nu numai ca nu m-a interesat situatia politica, dar nici nu eram la curent cu ce se intampla. Stiam ca se duce un razboi, dar n-aveam habar ce fel de razboi. Daca m-ati fi intrebat de ce m-am inrolat in militie, as fi raspuns: Ca sa lupt impotriva fascimului si daca m-ati fi intrebat pentru ce lupt as fi raspuns: Pentru integritatea umana.” Dupa ce duci lectura la bun sfarsit, te familiarizezi cu situatia politica a acelor timpuri, Orwell face o relatare jurnalistica corecta si nepartinitoare, zic eu, demonantand propaganda si mistificarile. Dar comunism, socialism, marxism, anarhism, sunt doar niste cuvinte exprimand niste ideologii. Nu pentru dimensiunea istorica luasem volumul in mana si nu neaparat pentru el sunt interesata si impresionata de Spania. Ci pentru ca acolo niste oameni s-au ridicat cu adevarat pentru niste idealuri, au avut curajul sa le traiasca si sa lupte cu arma in mana ca sa le apaere.
Este foarte departe de timpurile mele ce s-a intamplat acolo, de existenta noastra cuminte de la 9 la 17:00, de asa-zisele noastre idealuri pentru care cei mai multi dintre noi nici nu ar trece strada, de rutina pe care o traim si impotriva careia nu ne revoltam decat cel mult conventional. Orwell paraseste de buna voie viata din Anglia orisicat mai comoda, cu toate privatiunile impuse de saracie, pentru a se oferi voluntar intr-un razboi in numele unui ideal. Multi straini au procedat la fel. Multi spanioli, multi adolescenti, aproape copii. Se revolta impotriva serbiei, impotriva feudalismului, impotriva bisericii, impotriva fascismului – intr-o perioada in care fascismul le inselase multora ochii. Ne trezim alaturi de Orwell pe un front in care se poarta un razboi de uzura, un razboi necosmetizat, infatiasat cu neajunsurile, lipsurile si mizeria lui. Un razboi in care, in tabara din care face parte scriitorul, nu exista grade, soldele sunt egale, fiecare se adreseaza celuilalt pe nume… Camaraderia ii uneste. Generozitatea.
Este trist momentul in care Orwell se intoarce in permisie si este prins in luptele de strada dintre diverse partide, cand eterna lupta pentru putere isi face resimtita prezenta, cand in final se intoarce in Barcelona grav ranit si e nevoit sa se ascunda si sa doarma pe strazi, vanat de un partid comunist care incepuse sa preia fraiele puterii. Si mai trist e ca acum se cunoaste finalul si in cele din urma aceasta tabara a fost infranta. Citesc despre rasariturile pe care Orwell le contempla in timp ce facea de garda, intrebandu-ma daca soarta tuturor idealurilor e sa piara inecate in sange.
Nu cred ca e vreo glorie in a ucide, dar mi-as fi dorit sa traiesc genul acesta de vremuri, sau sa fi cunoscut oameni darji, pentru care o credinta sa insemne ceva pentru totdeauna, nu pana la primul stop 
umbrele fosnesc…
Care sunt sansele ca atunci cand arunci un pachet de carti de mana in sus, sa obtii un castel din carti de joc?
Praga, 10 octombrie 2012. Lucrurile se aranjeaza frumos, si visele devin realitate.
Sunt foarte putine lucruri de spus. Ma capteaza pana la uitare de sine o lume compusa numai din sunete, in care eu doar stau si ascult.
daca tacerea ei ar fi fost intrerupta de cuvinte, cuvintele i-ar fi adus moartea.
Ca o mangaiere pe fruntea unui copil care a adormit plangand…
Ca un cantec de leagan dintr-o alta lume, pentru alte fiinte, pure precum cristalul…
Ca o tacere care valoreaza mai mult decat o mie de cuvinte…
Am acest text de ceva timp in cap, dar nu l-am pus pe tastatura, de teama sa nu para siropos. Acum sunt sigura ca o sa fie exact asa, insa imi asum riscul, poate e cineva care are nevoie de el dintre cei care ma citesc. E doar un punct de vedere. Nu am pretentia niciunei intelepciuni de viata, si a niciunui echilibru sau nirvana atinse, ar fi stupid.
Dar iata. Daca sunteti intr-o situatie in care pierdeti ceva, orice: oameni, afectiune, lucruri, promisiuni, vise, dupa ce ati facut totul sa le pastrati si vedeti ca nu se poate, lasati-le sa se duca. Peste un timp, veti ajunge intr-un punct in care totul va fi mult, mult mai bine, mult mai luminos, si veti avea incomparabil mai mult fata de situatia initiala.
Mi-e absolut groaza de ideea ca ar putea exista realitati alternative, si ca exista pe undeva o Ana care nu a pierdut nimic in ultimii doi ani (sa zicem), care a ajuns sa aiba tot ceea ce credea ea ca isi doreste in acel moment. Sigur ca imaginea ei in mintea voastra ar fi fost mult mai lustruita, dar nu ar fi avut niciunul din momentele si din lucrurile astea pe care sunt convinsa ca multi le privesc ca fiind marunte si nesemnificative si care o fac sa se simta plutind de incantare. Sunt recunoscatoare intamplarii ca a stiut sa aleaga mai bine decat mine, si in acelasi timp mai bine pentru mine.
Asta era totul, boyz and girlz. When in doubt, smile. Sunt sigura ca veti gasi o intreaga lume pe care nici n-o credeati acolo, gata sa va zambeasca larg inapoi.
Mes chers, in ultimul timp am fost obosita sau racita, stiu, dar trebuie sa va spun despre ultimele doua carti pe care mi le-am cumparat cadou de ziua femeilor de pe All. Sincera sa fiu nu aveam mari asteptari, in sensul ca ma asteptam sa fie placute, dar nu neaparat memorabile – insa mi se pregatea o supriza. Dezgetul lui A. D. Miller e delicios de fascinant… ‘snowdrops’ e titlul original, si inca de la inceput aflam de ce:
“Ghiocel: 1. Mica planta erbacee perena, cu o singura floare, alba, in forma de clopotel, aplecata in jos. 2. In argoul moscovit: Cadavru ingropat sau ascuns in troienele de zapada, care iese la iveala doar la dezghet.“
Introducerea fiind facuta, actiunea ne este descrisa de Nick Platt, un expat britanic venit in Moscova intr-un post de avocat, cu perspectiva de a deveni eventual asociatul firmei, actiune redata sub forma unor marturisiri facute viitoarei lui sotii. Suntem purtati intr-o Rusie corupta, decadenta, intr-un decor in care se manifesta, latent, coruptia, venalitatea si imoralitatea. Rusia lui Miller mi s-a parut ca desprinsa dintr-un film noir, numai ca femeile nu sunt elegante, ci ieftine, iar criminalii inspira doar cruzime, nu au alura unor gentlemani care au ales sa fie baietii rai. Peste toate astea, se asterne si un frig indescriptibil, de ma lua cu fiori doar citind. Intr-un astfel de mediu, departe de casa si bantuit de o criza a varstei mijlocii, Nick o intalneste pe Masa si pe sora/verisoara ei, la metrou, si se indragosteste de ea. Cele doua au o asa-zisa matusa pe care Nick o ajuta cu actele de la apartament, pentru un schimb de locuinte – ideea la care se ajunge in final este ca Nick probabil a fost partas la o escrocherie, si batrana, cel mai probabil, desi nu exista dovezi directe, omorata pentru a i se lua apartamentul.
Pe langa faptul ca e extrem de fain scrisa si atmosfera e superb redata, exista dilema morala, motivul pentru care cred ca Nick simte nevoia de a i se destanui logodnicei sale. Desi este nestiutor de eventualele planuri ale celor doua fete, eroul nostru are momente in care isi pune intrebari, lucrurile nu i se par tocmai curate, dar prefera sa se lase amagit ca sa nu strice povestea de dragoste pe care o traieste. Vinovatia lui morala mi se pare ca exista in masura in care nu lasa nicio intrebare sau nicio framantare mai serioasa dusa pana la capat; daca are dubii, prefera sa le bage sub pres, pentru ca deznodamantul sa fie, el mai probabil, unul tragic.
Recomand. Era oricum pe lista mea nesfarsita de lecturi, dar daca nu era campania All cu vAlluntar-iatul, probabil ajungeam mai tarziu la ea, si ar fi fost pacat.
Si ‘Livada de mango’ e foarte faina, nu stiu daca voi mai avea timp s-o recenzez in campanie, poate va spun cateva cuvinte dupa (sunt undeva in jur de pag. 100). Este tot inspirata dupa un caz real, cum a fost si ‘In mare sunt crocodilii’, despre un barbat care merge pe urmele strabunicului, prin America de Sud.
Starea mea de nesomn era atacata de fluturi mari, mai mari decat o frunza de artar, negri si catifelati. Dar si in intuneric se li vedeau reflexele albastrui de pe aripi…