Skip to content

citesc poezie, ed. 7

citesc-poezie-afis

Citeam intr-un eseu scris de Ioana Parvulescu o opinie conform careia o zi fara poezie citita e o zi pierduta. Sau, fara a citi ceva, orice. Am pierdut obiceiul de a citi, dar unele lucruri se mai citesc: beletristica, self-help… Poezie, mai putin spre deloc.

Poezia parca ar fi un animal pe cale de disparitie, sa zicem un ursulet koala, care sta cuminte in cate o gradina zoologica. Fiecare stie cum arata, macar din poze, ce mananca, poate l-a si vazut o data in viata in spatele unor gratii. Cu atat ne limitam in a cunoaste un ursulet koala. Cred ca poezia, animalutele rare, sau orice alt lucru pe care il cunoastem si cu care interactionam foarte putin ar trebui aduse mai des printre noi, ca sa le cunoastem si sa ne imprietenim mai bine.

Cu aceste intentii am fost in Cafeneaua Carturesti, pe 9 iunie, la editia a 7-a de “Citesc poezie”, poate si atrasa de faptul ca una dintre invitate mi-era foarte cunoscuta, atat ea ca persoana cat si poezia pe care o scrie. Ma refer la Ionela-Violeta Anciu, la a carei lansare de carte am participat, este un volum de poezie fluid, cu acele accente intunecate care ma atrag atat de mult. Celelate doua invitate, Amelia Stanescu si Emilia Zainel, erau doar niste ursuleti exotici pentru mine.

Recunosc ca textul de prezentare de pe pagina evenimentului era scris pe un ton serios si sobru, asa ca ma asteptam la o seara de lectura conventionala. In locul acesteia, am avut un moderator absolut spumos si savuros, in persoana lui Mircea Dan Duta, si cateva momente de happening, la intersectia dintre poezie, teatru si vizual, care au lasat o impresia puternica de ludic in cel mai placut sens al cuvantului, pentru mine.

Amelia Stanescu a venit insotita de doi actori, unul alaturi de care citea textele alese, celalalt care-I acompania discret la chitara. Daca as descrie-o pe Amelia Stanescu intr-o propozitie, aceasta ar fi cu siguranta “sassy, classy and a bit of a smart assy”. Recitalul avea pe vino incoa, s-a purtat pe un ton glumet-insinuant fara a cadea in vulgaritate.

Ionela-Violeta Anciu a continuat pe panta aceasta jucausa, invitand 3 persoane din public sa i se alature pentru o lectura de poezie pe roluri si voci diferite. Sunt pasionata de concerte si de fiecare data cand am ocazia, sterpelesc cate un playlist de pe scena. De data aceasta, am furat o pagina pe care era scrisa o poezie a ei, pe care o transcriu mai jos. De altfel, Ionela-Violeta pregateste un volum nou, Femeie desculta, despre care voi mai scrie la momentul potrivit, sper eu cat mai curand.

Omul de tinichea

Cordul tau e un cutit cu lama muta

Care nu stie sa taie atunci cand trebuie

Sau sa sangereze la nevoie.

E ca o lumanare pe jumatate arsa,

Care se stinge inainte sa vrei sa o aprinzi.

Dar tu n-ai de unde sa stii ce arde dincolo de

Trunchiul tinichelei prin care nu patrunde lumina,

Ori cum se aude o inima vie zbatandu-se intr-un cocon de hartie.

 

Sfarmat te-mprastie vantul ca pe scrumul de tigara

Fara umbre miscatoare sau abisuri colosale,

Ordnar in ochii mortii – nu esti pe lista iadurilor preferentiale.

Raiul e-o virtute rara printre fii de vanatori,

Daramite sa mai speri c-ai sa prinzi vreun post de rapitor…

Cum iti macina lumina suferinta si-amorteala,

Culmea haurilor albe n-o s-o simti ca muritor,

Dar te macina din vene carenta zilelor de mort.

In fine, Emilia Zainel a avut doua proiectii cu vizualuri interesante, care cadrau cu partea lirica. Impresia dupa performance-ul ei a fost una puternica, de poezie traita intens, care aproape se insinueaza fizic.

Probabil e prea putin si prea fugar ce am retinut, dar mi-ar placea sa caut si volumele celorlalte doua poete.

A fost si un concurs de versificatie cu publicul, care mi s-a parut la inaltime, si un set de intrebari din care am notat cate o idee. Intrebarile au fost: de ce fragmentam poezie?, iar pentru Emilia Zainel, ce urmeaza dupa tema acestei editii.

Amelia Stanescu a spus ca poezia este o lume interioara care se poate raspandi numai in fragmente.

Ionela-Violeta Anciu, ca un poet, atunci cand scrie, isi fragmenteaza sulfetul.

Emilia Zainel, ca dupa ce poezia s-a fragmentat, urmeaza sa recompunem poezie.

Va indemn catre poezie. Cautati-o, s-ar putea sa descoperiti, fiecare, cate ceva ce va va surprinde intr-un mod placut, oricum ceva care palpita viata.

Save

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *