Skip to content

fundatia calea victoriei – ziua portilor deschise

Ieri, Fundatia Calea Victoriei a organizat o sesiune de prezentari ale cursurilor pe care le organizeaza in vara aceasta, si un mic targ hand-made in curte. Prezentarile au urmat programul pe care-l redau mai jos, cu durata de o ora fiecare:

11.00 – 12.00
• Frumusețe și eleganţă – Moda verii 2016, lector Valentina Balasa Ario
• Portretul ca alegorie a picturii: D. Velázquez, Las Meninas, lector Cosmin Ungureanu
• De ce ne atrage Budhismul?, lector Eduard Bucescu

13.00 – 14.00
• Fascinantul cer înstelat – incursiune în Astronomie, lector Adrian Sonka
• Animația japoneză – Mituri, zei și alte spirite, lector Alice Teodorescu
• “De la Baroc la Pop…” – Ce au in comun Monteverdi și Daft Punk, lector Radu Mihalache

15.00 – 16.00
• Călătorie virtuală în mahalaua Popa Soare, lector Anita Sterea
• 1001 de nopți: magie, aventură și senzualitate, lector Cristian Vechiu
• Cum să ne controlam gândurile, lector Stefania Gubavu

17.00 – 18.00
• De la trenă la minijupă: scurtă istorie a fustei, lector Monica Neatu
• Simbolismul corpului uman, lector Mario Barangea
• Scene memorabile din filme celebre, lector Vlad Trandafir

Din lista de mai sus, am ales “De ce ne atrage Budhismul?“, “Animatia japoneza” si “1001 de nopti“, la ultimul din pacate nemaiputand sa particip. Probabil cele trei teme va vor parea din filme diferite, insa pentru mine au un numitor comun. Mai exact, sunt interesata de tot ce tine de spiritualitate, mit, mitologie si modul in care aceste influenteaza atat devenirea noastra personala, cat si incercarile mele in ale scrisului.

20160604_120832-01

Am ajuns la Fundatie doar cu cateva minute intarziere, dupa ce am ratacit putin pe stradute, cautand strada Popa Soare. Era dimineata, destul de devreme, si o tiganca se plimba agale, strigand cu vocea aceea specifica, aproape cantat, ca cumpara sticle goale. E un contrast halucinant in partea aceasta a Bucurestiului, daca mergi pe jos mai sus de Piata Rosetti – grafitti, unele interesante, altele mizer executate, magazine din cele mai diverse, cateva de feng shui din care razbate un miros puternic de betisoare parfumate, florarii de lux cu buchete superbe, si inca mai poti gasi case vechi, extrem de frumoase. Si Fundatia este gazduita de o astfel de casa, cu trepte de lemn, in spirala. Am strabatut curtea repede si fara a-i da prea multa atentie pentru ca ma grabeam spre prima prezentare.

De ce ne atrage Budhismul?“, o intrebare dificil de condensat chiar si intr-un curs de mai multe zile sau saptamani, darmite intr-o ora. Cred ca doar prietenii apropiati stiu ca practic meditatie budhista de la sfarsitul anului 2013, deci de aproape 3 ani – poate voi scrie candva despre asta. De asta am ales sa-mi incep dimineata, in weekend, cu aceasta prezentare, pentru ca ma intereseaza sa aflu si alte perspective. Lectorul si-a organizat ideile in jurul a doua concepte din budhism, dukkha si samsara. Dukkha inseamna suferinta, nu in mod necesar fizica, dar si neadecvare, impermanenta. Samsara este ciclul permanent de nasteri. In paranteza fie spus, este si un film cu acest titlu, Samsara, pe care-l recomand si care ilustreaza foarte bine acest concept. Despre acesta ora as spune ca a fost una bine folosita, si ca a livrat ce a promis. Lectorul a fost fluent, parea sa stapaneasca foarte bine conceptele din budhism si sa le prezinte intr-o maniera accesibila, usor de inteles, cu o nota de umor. Au fost foarte multe intrebari puse la final, toate foarte interesante, publicul parea a stii exact pentru ce se afla acolo. Un lucru cu care am plecat si la care ma gandesc este faptul ca ni s-a spus ca nu meditam pentru a ne simti mai bine, nu acesta este scopul final, ci a iesi din ciclul reincarnarilor care aduce suferinta.

Am facut o pauza de o ora, timp in care m-am lasat sedusa de mirosul de levantica si de explozia de mici comori din gradina. Apoi, m-am retras intr-un parculet din apropiere, pe o banca, unde am mancat fructe si am terminat cartea pe care o citeam (Cartea intrebarilor de Ioana Parvulescu, o recomand cu caldura, poate voi scrie cate ceva despre ea). Am facut si poze, dar nu prea multe:

20160604_120551-01

20160604_121143-01

Processed with VSCO with m3 preset

Animația japoneză – Mituri, zei și alte spirite” a fost a doua prezentare, sustinuta de Alice Teodorescu, si m-a cucerit, desi nu sunt neaparat o fana impatimita a anime-urilor. Cred ca pasiunea este molipsitoare, asa ca felul pasionat in care ni s-a vorbit nu a putut decat sa ma cucereasca definitiv. Am aflat cum au fost preluate de anime-uri elemente din religia japoneza, yokai (denumirea generica a spiritelor), dar si zei din mitologia europeana. De exemplu, kitsune sunt spirite-vulpi, care pot controla focul ( un foc albastru) sau genera fulgere, au pana la 9 cozi (maximum e un semn de intelepciune), si uneori pot poseda o persoana – destul de multa fantezie aici, nu e asa? De asemenea nu stiam ca kawaii (cultura “dragutului” in animatie, reprezentarile personajelor cu ochi mari, corp efeminat, accentul pus pe frumusete) sunt o revolta impotriva culturilor traditionale japoneze, a rolurilor stricte si foarte bine definite.

Am notat foarte multe concepte specifice animatiei japoneze, de care nu eram constienta desi am urmarit seriale cand eram mica, apoi, mult mai tarziu, cateva filme. Dupa acest curs, mi s-a facut dor sa mai caut niste filme, am plecat cu o lista de titluri din care cateva pareau promitatoare, care acopereau de la Anglia victoriana, la zombie, vampiri sau vrajitoare. Imi plac mai mult cele cu teme mai intunecate decat romantele sau cele care redau doar maturizarea unui personaj, dar in anime este cate ceva pentru fiecare, and that’s the beauty of it.

Cum spuneam, din pacate nu am mai avut timp pentru lumea povestilor arabe, desi sunt convinsa ca ar fi fost la fel de seducatoare si mi-ar fi placut mult. Dar cred ca a te expune la orice fel de idei, chiar daca sunt departe de preocuparile obisnuite, este ca un val de aer proaspat. Mi-ar placea sa am timpul necesar pentru a cunoaste cat mai multe lucruri din ariile cele mai variate, ar fi o provocare si ar fi interesant unde as putea ajunge. Inchei recomandand Fundatia Calea Victoriei, sunt convinsa ca se gaseste cate ceva pentru fiecare, iar daca doriti sa urmariti programele si cursurile oferite, Razvan de la Citadinul, de la care am aflat mai multe despre ei, scrie constant articole pe aceasta tema.

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *