Skip to content

ce sa citim – eveniment seneca anticafe

Marti am fost in Seneca Anticafe, la invitatia lui Ihrielle, pentru o prezentare ce urma a fi sustinuta de Dan C. Mihailescu despre lecturi esentiale. Am fost intrebati inca din formularul de inscriere care a fost cartea care ne-a marcat existenta, intrebare prea grea pentru mine, as putea spune ca mai multi scriitori si-au lasat amprenta asupra mea in mai multe etape dar sa nominalizez pe unul singur, sau chiar pe mai multi, mi s-a parut limitativ asa ca am lasat rubrica necompletata. In afara de aceasta premisa stiam foarte putine despre eveniment dar am zis sa trec sa vad despre ce e vorba. Spatiul il stiam, mai fusesem o data, Seneca e un loc incantator. Pentru cei care nu il cunosc, pentru un tarif de 8 lei pe ora poti citi, lucra, bea ceai si rontai biscuiti la discretie. Totul imbie la relaxare si lectura.

IMG_20160519_191630

Dan C. Mihailescu a prezentat o colectie de texte coordonata de dansul si publicata la Humanitas sub titlul Carti care ne-au facut oameni. Discursul lui a fost insa despre mult mai mult decat atat. Pornind de la ideea ca ‘cultura este micul dresor care imblanzeste fiara dinauntru nostru”, ne-au fost recomandate o colectie eclectica de titluri precum unele parti din Biblie, Manualul lui Epiclet, Cugetarile lui Marcus Aurelius, scoala stoica, pe Pascal, Cioran, Nietzsche, dar si alte volume de la Humanitas pe teme date, Cartea cu bunici, Cartea simturilor, Si eu am trait in comunism, Intelectuali la cratita. Dan C. Mihailescu e departe de a fi pendant, livresc, sau plicticos. Discursul lui e pasionat, savuros, face foarte multe ocolisuri dar stie sa nu piarda auditoriul, sa-l readuca din punctul unde a plecat, are umor. Un umor care uneori are o nota de tristete, un inteles mai adanc, cum a fost povestea pe care a inventat-o pentru fetita lui pentru a-i explica cozile la magazine din comunism.

Criticul pledeaza pentru a trai frumos. A te cunoaste pe tine, a avea un cod moral, a te folosi de simturi pentru a te conecta la viata si la frumusetea ei, nu pentru vicii, a da ce ai mai bun, in locul in care te afli. Am regasit multe idei la care ajunsesem deja, am aflat lucruri noi asupra carora se meditez. Nu o sa uit momentul in care a inceput sa ne recite din Eminescu, inceputul Scrisorii I, sau Rugaciune, pe un ton atat de cald, cu o umbra de mister.

Una dintre volumele anuntate pentru lansare in iunie este despre unul din subiectele mele preferate, Bucurestiul, pe care Dan C. Mihailescu il numeste un oras neiubit. Totusi, eu gasesc atata frumusete ascunsa, atat de mult farmec tocmai in contrast. Intentionez sa caut si sa citesc aceste colectii de povestiri sau eseuri, ma simt putin neplacut pentru ca vorbesc despre carti pe care nu le-am citit, nu imi sta in fire. Privesc intreaga seara petrecuta in Seneca Anticafe ca pe o recomandare extinsa spre lecturi mai putin explorate de mine.

Save

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *