Skip to content

que viva picasso

A inceput sa ninga, asta dupa ce ne plangeam cu totii ca trece iarna fara zapada. De dimineata ningea foarte linistit si senin, cu fulgi rari, micuti. Am zambit in sinea mea. Am ratat prima ninsoare in Bucuresti.

Duminica am fost la Busteni, sa (re-)vizitez Castelul Cantacuzino. Era si o drumetie pana la cascada in proiect, pe care am amanat-o din nou, de data asta pentru ca era prea frig. A ramas doar castelul, de fapt expozitia temporara a gravurilor lui Picasso. Pana la urma am sfarsit prin a vizita din nou tot castelul, pentru ca D. nu fusese cu noi prima data si nu il vazuse.

Nu am regretat, pentru ca ghizii par foarte pasionati de ceea ce spun si nu doar de a recita o poezie. Am aflat o multime de amanunte care fusesera omise prima oara. In plus, imi place atmosfera din castel, chiar daca e mic, nemobilat si o mare parte din detaliile originale nu s-au pastrat.

Revenind la Picasso, ca si la expozitia lui Dali, lucrarile sunt grupate in 5 camere pe arii tematice. Preferata mea a fost cea din sala cea mai mare, Las Meninas, un tribut in maniera cubista adus lui Velasquez, pe care Picasso l-a admirat foarte mult. Culorile foarte aprinse si tusele indraznete imi par a reda foarte bine spiritul spaniol, o doza de cruzime amestecata cu un sentiment de neliniste. Ghidul ne-a anuntat off the record ca in vara vor aduce o expozitie de Van Gogh, ocazie cu care sper sa ma reintorc la castel. Tot locul acela imi insufla o senzatie de calm si eleganta.

20160103_143858-01

Incepe un an nou, pentru mine a inceput cu arta, puritatea frigului si a muntilor, siguranta si caldura pe care ti-o da un suflet deosebit, pe care-l simti mereu aproape. Zile de un albastru regal, ce indeamna la zbor si visare.

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *