Skip to content

a time to kill and a time to heal

A incepe cu sfarsitul este o tehnica destul de uzitata in scris. A incepe cu propozitia aceasta, seamana cu a-mi cere scuze pentru o boroboata inainte de a o fi infaptuit. Reflectez daca sa incep cu sfarsitul din gara din Bremen sau cu sfarsitul din autobuzul din Bucuresti. Par a fi contrastante. Mi-amintesc ca in gara am intalnit trei tineri despre care mi s-a povestit ca sunt dintre cei care fac trei ani de ucenicie prin lume, fara a pastra legatura cu familia si cu cei dragi in tot acest timp, lucrand pe unde poposesc, fara sa stie unde vor dormi peste o saptamana. M-am gandit pentru o secunda la ei, in drum spre birou, acelasi drum pe care l-am strabatut in ultimii 6 ani si pe care o sa-l mai fac poate inca pe atatia. “Existenta de carton”, mi-am spus in gand, cu o nota de repros pentru conformismul constatat. I-am invidiat. Desi sa calatoresti pentru a te regasi, e un alt lucru superuzitat, cu o nuanta de cliseu si de bovaric. Si sa mai si scrii despre asta…

Totusi scriu ca sa nu uit, acum sunt intr-o dispozitie sarcastica dar intotdeauna trecerea timpului face lucrurile sa apara altfel, mai puternica decat distantarea.

Din Koln nu am vazut decat Domul si concertul Ulver, intr-un club al carui nume mi-a placut (Die Werkstatt), care semana cu cele prin care ma invart acasa. Ulver au alternat pasaje grele, atmosferice cu accente de noise, cu momente mai sprintare. Peste toate, o proiectie video infatisand cand un joc delicat de umbre chinezesti, cand fragmente de film. M-a intrigat partea de percutie, la care s-a folosit si un lant. Imi amintesc perfect momentul in care am spus ca daca as alege un instrument, as alege tobele.  Dar sa revin. Tocmai cand incepusera sa devina previzibili, Ulver au luat-o invers, simplificand, renuntand treptat la straturile de compozitie, mergand pana la miez, reducand totul la o pulsatie. Apoi, la fel de suprinzator, au inceput sa interpreteze o bucata muzicala cu versuri din Ecleziast. “There is a time for everything, and a season for every activity under the heavens:  a time to be born and a time to die, a time to plant and a time to uproot,a time to kill and a time to heal…” Desi, daca ucizi mai poti vindeca? altfel, o mana care a adus numai alinare poate ucide?

Ascult pe repeat ceva care are legatura cu ceea ce spun si ceea ce am vazut, cu sentimentul ca am caramizile dar nu stiu cum sa le imbin. Stiu doar ca ele se potrivesc. O adiere trista bate si dinspre aceasta Germanie pe care o iubesc fara sa-mi fi dat prea multe motive, si raceala ei ma face sa tremur.

Lilienthal este foarte aproape de Bremen, un loc cu case frumoase si cu niste peisaje de o salbaticie incarcata de romantism. Paduri de mesteceni care se incapataneaza sa rasara din mlastini, strajuite de iarba uscata, inalta, si populate de zburatoare, caprioare si vulpi.  Oamenii locurilor par mai degraba practici, nu stiu cum ar privi ideile mele de zburdalnicie. Am avut sansa de a zari, in interior, o ferma veche. Dorul ma imboldea mai departe. As vrea sa ma duca in locul acela care mangaie fara a ucide vreodata.

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *