Skip to content

immer vorwärts

 

Ma intorc de la Ploiesti. Astept trenul de 45 de minute, vreme in care citesc si, din cand in cand, mai arunc cate o privire apusului prafos pe ferestrele inalte are garii. Pe peron mai este o femeie foarte in varsta, imbracata elegant, cu bucle albe si palarie. D. si-a dat seama ca nu a auzit anuntul de intarziere a trenului, si a informat-o el, apoi mi-a lasat-o, mai in gluma mai in serios, in grija. Eu n-as fi observat asta, dar nu din egoism sau nepasare cum ar presupune majoritatea, ci dintr-un fel de stare de a fi absorbit de tine. Vreme de 45 de minute, am masurat peronul cu pasi mari, cu cartea in maini si cu castile in urechi. Imi place sa calatoresc singura, tocmai pentru ca nu ma simt singura. Insa in ceea ce-i priveste pe cei cu care se intampla sa am acelasi drum, de cele mai multe ori ii remarc doar pe cei care ies cu ceva in evidenta. Uneori intru in vorba cu cineva. Imi place sa discut lucruri marunte cu straini, imi place usurinta unei conversatii lejere, dar nu o caut, o las sa se intample doar daca vine ea in intimpinarea mea.

Pe peron mai este o femeie cu palarie, tanara, pe care tot D. a observat-o, cu picioarele goale, cu o bluza lejera, care te face sa spui despre ea ca e ‘interesanta’. Un baiat cu un tricou alb cu gulerul ridicat, care si-a exprimat nemultumirea pentru intarziere care noi, cu niste cuvinte care pareau foarte bine alese, putin emfatice. Un baiat si o fata care par genul de globetrotters, cu un rucsac imens aruncat pe jos, ei insisi stand pe pavaj, cu un fel de usuratate de a se bucura de a sta ostentativ pe jos pe care-am invidiat-o intotdeauna. In rest, multi oameni comuni, cel putin in aparenta.

Urcam in sfarsit, ajung intr-un compartiment plin de tineri. Liceeni. Stau grupati in jurul unei mese si joaca whist. Imi caut numarul de pe bilet, trec de ei, si vad cum se uita la mine cu un aer poznas, toti. Sunt convinsa ca unul dintre ei sta pe locul meu. Sau poate nu. Merg spre capatul vagonului, imi dau seama ca am mers prea departe. 100 si ceva. Eu, 97. Trebuie sa ma intorc. Intr-un final imi gasesc locul, asa cum presupuneam e ocupat. Vad pe el doua sandalute cu barete colorate, niste picioare goale, si pe scaunul invecinat, un tricou inflorat, niste bucle satene imprastiate pe o perna in dungi pastelate. O fata doarme pe locul meu. Grupul inca ma umareste cu privirea, intru in joc si schitez o strambatura incurcata. Toti rad, fata da semne ca s-ar trezi, copiii dau sa o trezeasca de-a binelea, sa-mi faca loc, eu le spun sa stea linistiti si ma asez in fata ei.

Ma uit la reflexia mea din fereastra, la bluza albastra, la cerceii lungi, la suvitele scapate din coada. Ma gandesc, si tot pe tot parcursul acestei mici intamplari am gandit-o, ca ei au sub 18 ani si ca ma privesc ca pe o femeie matura – ii privesc pe furis, intr-adevar ei sunt tineri iar eu nu mai sunt de-a lor… si totusi asta nu e o constatare de natura sa ma faca sa ma simt batrana. Poate doar altfel. Imi scot din nou cartea si playerul, butonez prin el si ma gandesc sa mai ascult o data ultimul album : of the wand & the moon :, ma scufund in lectura pasionata a unei alte carti de Orwell. Incerc de cateva ori sa mai arunc cate o privire pe fereastra dar e bezna, regret intarzierea, speram sa prind apusul pe o campie intinsa, intotdeauna mi-a placut sa-l admir, cand ma intorceam acasa. Ajung cu auditia la melodia de mai sus si am senzatia placuta a unei amintiri a unui lucru uitat.

9 Comments

  1. Asa mi s-a intamplat mie aseara, pe A2. Am pierdut apusul. De fapt nu l-am pierdut, ci am pierdut momentul de a-l poza. L-am vazut doar cu ochii. In 3 minute s-a dus soarele cu totul. A fost foarte frumos, dar ca un om comercial al lumii moderne doream sa-l pozez si sa pun o poza pe blog, sa se mire krapulax ca fac calatorii la fiecare sfarsit de saptamana.

    Cine e D?

    In ce gara a Ploiestiului ai asteptat? Ce ai facut in Ploiesti? Ai fost sa mananci la Doroftei Pub?

  2. e verisorul meu, am fost sa-mi vizitez familia si sa ma plimb putin 🙂

    eu nu voiam sa fac poze, ca nu fac poze pe geam la tren. voiam doar sa-l admir 🙂

  3. Am inteles. Presupun ca ai asteptat trenul in Ploiesti Sud, o gara mai lesnicioasa unui om aflat in plimbare prin Ploiesti. Asta pentru ca e mai aproape de centru. Si mie imi place mult Ploiestiul. Anu asta cred ca am fost de 10-12 ori in Ploiesti.

  4. exact, la ploiesti sud eram 🙂 si mie imi place 🙂

  5. dezequilibrium dezequilibrium

    nu ma mir, gabriel, ci ma ingrijorez.

  6. Până să văd ce clip e în post m-am dus cu gândul la Wolfsheim și al lor superb “Kein Zurück” 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=icUC32-0WuY

    “Immer vorwärts, Schritt um Schritt … Es geht kein Weg zurück!
    Und Was jetzt ist, wird nie mehr ungeschehen.
    Die Zeit läuft uns davon, Was getan ist, ist getan.
    Was jetzt ist, wird nie mehr so geschehen.”

  7. ggl ggl

    Nu-i rău deloc textul. Eu am descoperit OtWatM acum câţiva ani, ascult ocazional, însă nu prea am multă răbdare cu ei pentru că mi se par cam montoni. Sol Ivictus şi Death in June mi-au plăcut mai mult, deşi Peaceful Snow e cam monoton şi el.

    Ploieşti sud, la naiba, am ajuns şi eu odată acolo. Mă urcasem în trenul de Galaţi din greşeală. Nu ştiam de ce sunt toţi călătorii bruneţi, negricioşi şi vorbesc mult. Mi s-a suprapus locul cu al unei tipe de vreo 30 de ani şi am avut inspiraţia să intreb în ce tren sunt. După un incident cu naşul-poznaşul, am coborât în gara mai sus amintită şi am mers cu taxiul până în gara Ploieşti vest ca să prind trenul de Cluj în care ar fi trebuit să mă urc. Taximetristul mi-a simtit accentul şi a întrebat de unde sunt, dacă am mai fost în Ploieşti şi dacă îmi palce la ei. Nu n-am mai fost (şi sper să nici nu mai vin). Despre Ploieşti ştiu doar că are sonde de petrol şi fabrici de bere. Trenul l-am prins până la urmă.

    Doroftei pub, eyes-rolling.

    Cea mai faină gară e cea din Hunedoara. Dezafectată, cu murale cu oameni ai muncii. Arată a biserică de la distanţă doar că în loc de cruce are o stea rusească.

  8. dezequilibrium dezequilibrium

    punct?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *