Saptamana aceasta am citit “Anticarul “, povestea misterioasa a unui manuscris nefast, scris de Casadevall, un architect al Catedralei din Barcelona, care ajunge in mainile anticarului Artur Aiguader. Artur recunoaste imediat valoarea volumului si-l cerceteaza cu interes, insa in scurt timp este ucis cu brutalitate. Enrique, fiul lui adoptiv, care stia de manuscris dintr-o ultima scrisoare primita de la Artur, desi are motive sa creada ca manuscrisul i-a adus moartea, decide sa nu spuna nimic politiei si sa investigheze posibilele piste pe cont propriu. Ii cere ajutorul lui Carlos, un vechi prieten devenit detectiv particular, si fostei lui sotii, Betty. In vreme ce Enrique si Carlos ii suspecteaza, pe rand, pe prietenii lui Artur, anticari si ei, care vazusera manuscrisul si ii cunosteau valoarea, Betty se adanceste in traducerea textului.
La un moment dat, politia rezolva, aparent, crima, descoperind ca Artur era implicat in trafic de arta si arestand un partener de afaceri dubioase. Enrique este ravasit, dar se lasa antrenat de Betty in descoperirea secretelor la care face referire manuscrisul – in acelasi timp, incepe o relatie cu o femeie deosebit de eleganta si seducatoare, Mariola. In partea a doua a romanului este redat si continutul tradus al manuscrisului. Aici povestea a inceput sa devina foarte captivanta pentru mine, caci Casadevall vorbeste despre cabala si despre un obiect cu presupuse puteri magice, “Piatra lui Dumnezeu”. Aflati pe urmele acestei pietre, personajele se mai confrunta cu o crima, si sunt amenintati din umbra pana cand ajung sa descopere obiectul mult-ravnit… moment in care aflam cine l-a omorat pe Artur…
Aceasta e actiunea in linii mari, nu vreau sa stric placerea cui vrea sa descopere secretele singur. Am sa spun doar ca finalul este unul demn de un film noir, in care eroul pierde, pana la urma. De altfel cred ca povestea ar fi o buna baza de pornire pentru un film reusit, are foarte multa actiune, suspans, si este localizata intr-o Barcelona foarte bine descrisa in carte, cu anticariate splendid decorate, case luxoase, stradute intortocheate, si bine-inteles Catedrala. Asta nu e de mirare, pentru ca autorul s-a nascut in Barcelona – ca sa mai adaug cateva cuvinte despre el, Julian Sanchez este un fost arbitru de baschet pasionat de lectura, care a insistat vreme de 15 ani pentru ca acest debut sa-i fie acceptat de o editura. Asta m-a surprins, pentru ca, pentru un volum scris de cineva fara legaturi cu lumea literara, “Anticarul” este bine scris, cu putine stangacii, si mai ales bine documentat. De altfel in ultimele pagini Sanchez face trimiteri la textele consultate in legatura cu arhitectura Catedralei si cabalistica. Este un roman usor de parcurs, o lectura placuta, potrivita pentru o vacanta, de ce nu poate chiar in Spania…
“Anticarul” a ajuns la mine prin amabilitatea celor de la editura All, carora le multumesc. Acest post face parte din vALLuntar, o campanie tare faina de promovare a lecturii si voluntariatului. Ideea suna in felul urmator: “În perioada 24 ianuarie – 16 martie noi punem gratuit la dispoziţia bloggerilor orice carte de pe www.all.ro. Ei trebuie să o citească şi să îşi scrie părerea despre carte pe blogul personal. Fiecare recenzie valorează 15 minute de voluntariat ce va fi realizat de către echipa ALL pentru un centru ales de bloggeri. Fiecare comentariu referitor la carte sau la campanie, dat la postul cu recenzia, adaugă încă 3 minute de lucru.” Asa ca va incurajez sa nu va sfiiti sa va spuneti parerea… si sa ramaneti pe-aproape ca am si alte lecturi in plan 
.
hehe..si eu tot anticarul am citit saptamana asta:) mi-a placut mult
Eu am o pasiune pentru sud-americani
. Suna foarte bine!
buna fetele! da, sim, am vazut ca tu ai fost mai rapida… eu citeam numai seara dupa munci
ei oana… si tu acum
apropo, vi s-a intamplat sa calatoriti cu gandul la un scriitor? mie da… de exemplu in paris, am vizitat o cafenea unde citisem ca a fost si henry miller
Praga am vizitat-o anul trecut cu gandul la Meyrink, iar in 1994, cu Kazantakis in minte si in bagaje, am facut un tur de 3 saptamani al Greciei cu autocarul . Nu mai sunt in stare de asa ceva.
Anul asta sunt chitit sa particip la un concert The Cure si inca nu am exclus complet Barcelona ca locatie. Principalelele optiuni sunt Roma, Milano ori St Polten, dar imi doresc mai tare sa vad Barcelona lui Gaudi.
sa iei si anticarul cu tine daca te duci in barcelona
)
misto. eu ma multumesc sa merg pe soseaua stefan cel mare cu gandul la cartarescu, pe str. dumbrava rosie cu gandul la mhs si pe aleea baiut cu gandul la fratii florian.
Eh vericand mai bine am reuntat la barcelona, pt ca va fi un festival cam mainstream care tine 4 zile , iar de asa ceva nu am nici chef si nici bani. Suntem 3 si asta ma incurca
, pt ca inseamna costuri triple. La fel este si la St Polten ( pe care-l preferam datorita distantei mici, dar imi displacea data, aceeasi cu a lui DBE 4), asa ca raman variantele Roma – Milano, cu un plus pt Roma pe motiv de turism si… Dina- birtkenau , pe care speram sa o intalnim in acele zile. Cu Anticarul va fi mai greu , pt ca de cateva luni sunt in zodia japoneza (Mishima , Kawabata, Dazai, Inoue, H.Murakami) si nu cred sa reusesc sa ies din ea anul asta, ca sa ma apuc de altceva . Am incercat sa ies din aceasta zodie testand niste Alende si Cortazar, dar gandul imi statea tot la japonezii mei 
si abia le-am dus la capat.
M-ai facut si pe mine curios de Anticar.
Joy mi-a amintit de facultate, de Kawabata si Tara Zapezilor.
Daca e sa ma refer la calatorii, anul asta in mod cert tot la Praga o sa ma gandesc. Nu doar din cauza lui Eco, vreau de multa vreme sa revin pe acolo, chiar daca momentan e mai departe decat deobicei.
Și pe mine m-ai făcut curios, doar o frunzărisem prin librărie dar nu știu de ce nu am luat-o atunci. Voi remedia. Îmi stârnise interesul fiind despre Barcelona, oraș preferat, am fost de două ori și tot m-aș mai duce.
Legat de Barcelona mai scrie și un anume Carlos Ruiz Zafón, au apărut și la noi câteva dintre care am citit “Umbra vântului” și “Jocul îngerului”, oarecum în legătură, având în vedere că în a doua acțiunea se petrece cu niște ani înaintea primeia și în ambele apare sălașul secret numit Cimitirul Cărților Uitate
Și aceeași atmosferă gotică.
Tot de el am mai citit “Marina”, cu acțiunea desfășurându-se tot în Barcelona, dar mi s-a părut mai slabă, e și prima lui carte ce-i drept.
Urmează de citit încă două apărute între timp, dar cu acțiune mai exotică (una prin India, la cealaltă încă nu m-am uitat).
Nu pare genul de carte pe care as savura-o eu dar tot ai reusit sa ma faci curioasa.
citesc si eu la cartea aceasta si imi place din ce in ce mai mult, cu fiecare pagina arsa in urma mea. felicitarti pentru recenzie!
multumesc frumos, val!
dupa primul paragraf si jumatate ma gandeam cum ar fi un film; dupa care am vazut ca ai spus deja asta.
)
mi-ar place sa imi petrec vremea prin anticariatele din Barcelona
@ Child: eu am călătorit cu un scriitor, nu cu gândul la el. Mă refer la America lui John Steinbeck. Imaginar, fireşte
ce frumos
as vrea sa ajung si eu acolo…