Archive for March 2011
Cunoasteti conceptia falsa si nefasta, dupa care omul reprezinta o unitate durabila. De asemenea, cunoasteti ca omul se compune dintr-o multime de suflete, din foarte multe euri. Divizarea aparentei unitati a persoanei in aceste numeroase figuri este considerata o sminteala, iar stiinta a inventat pentru fenomenul acesta denumirea de schizofrenie. Stiinta are dreptate in aceasta privinta in masura in care, fireste, nicio pluralitate nu poate fi tinuta in frau fara o anumita interventie diriguitoare, fara o anumita ordine si sistematizare, s, dimpotriva, nu are dreptate atunci cand crede ca nu ar fi posibila decat o ordine unica, obligatorie pe viata, a acelor subeuri. Eroarea aceasta a stiintei are unele urmari neplacute, valoarea ei constand exclusiv in faptul ca invatatorii si educatorii aflati in slujba statului reusesc sa-si simplifice munca, fiind scutiti de a gandi si de a experimenta. Din aceasta eroare decurge faptulca multi oameni sunt socotiti drept “normali”, ba chiar valorosi din punct de vedere social, cand ei, in fond sunt nebuni incurabili, si invers, unii oameni, care sunt niste genii, sunt priviti drept nebuni. De aceea, noi completam lacunara invatatura stiintifica despre suflete cu notiunea careia ii spunem arta modelarii. Aratam, astfel, celui caruia i-a fost dat sa traiasca momentul dezmembrarii eului sau ca poate sa-si reaseze bucatile oricand, in orice ordine prefera, obtinand astfel o diversitate infinita a jocului vietii. Asemeni scriitorului care creeaza o drama cu o mana de personaje, tot astfel si noi construim, fara incetare, din figurile eului nostru dezmembrat, grupuri noi, cu jocuri si conflicte noi, cu situatii vesnic noi. Priviti!
As spune despre “Lupul de stepa” ca a fost o lectura oportuna ca moment, este o poveste interesanta despre natura umana, amaruie dar cu o nota optimista. Mi-a placut si m-a intrigat in mod deosebit momentul in care Harry observa pentru prima data intrarea in teatrul magic, pe care o descopera intr-un zid vechi de piatra. Am urmarit infrigurata toata aventura lui in misteriosul teatru, in care ajunge dintr-un bal mascat, in urma unei invitatii desprinse parca dintr-un film suprarealist (In noaptea aceasta de la ora patru. Teatru magic. – Numai pentru nebuni – Intrarea se plateste cu mintile. Nu e permisa oricui. Hermina este in iad.). Parca aduce cu Silencio un pic.
Alte pasaje, care cred ca ar avea sensuri mult imbogatite si mult mai incitante pentru cineva care are cunostinte de psihologie mai temeinice decat mine, au fost visul lui Harry despre Goethe, cat si un mic amanunt pe care nu stiam de unde sa-l iau si care m-a pus putin pe ganduri. Prietena lui Harry, Hermina, este echivalentul feminin al lui Hermann, care fusese prietenul din copilarie a lui Harry (Hermina si Hermann semanau fizic chiar). Asta imi suna cunoscut de undeva, pana cand mi-am amintit ca exact la fel statea situatia cu Hans Castorp si Clavdia Chauchat, care de asemenea semana cu un prieten din copilarie al eroului (si chiar intrebunita aceleasi expresii, partea aceea cu “sa nu uiti sa-mi inapoiezi creionul” mi s-a parut cel mai genial lucru din Muntele vrajit). Similitudinea aceasta dintre o iubita / un prieten din copilarie, mergand pana la asemanari fizice, mi se pare foarte demna de atentie, repet, daca as stii cum s-o privesc.
Ceea ce in ochii mei a fost oarecum fortat este ideea ca un om precum Haller, un intelectual retras si insingurat, ar putea fi atras de o demimondena pogorata direct din viata de noapte a orasului. E foarte greu de alaturat, in mintea mea, aceste doua categorii de oameni si de inteles o asemenea preferinta, mi se pare o nota falsa. Dar poate ma insel, nu am cunoscut astfel de intelectuali, si in final prea putin importa 
.
Avem doua melodii noi:
si
Peter Murphy – The Prince & Old Lady Shade
(prima imi place mai mult)
Ambele vor fi incluse pe albumul “Ninth”, pe care voi avea placerea sa-l ascult incepand de pe 7 iunie (sau mai devreme, daca il pirateaza careva).
Nu pot crede ca omul asta e trecut de 50 de ani, vocea lui suna (cel putin pentru mine) exact la fel, si exact la fel de fascinanta.
i cannot revive what’s already drowned
… she won’t come around
Dupa ce strigase catre toate barcile sa se indeparteze, barbatul plonjase in adanc. Ploile recente nu ii faceau misiunea mai usoara. Apa era tulbure, nu ii vedea clar fundul, si nu stia unde s-ar fi putut afla masina. Barbatul nu avea experienta in diving decat la un nivel de amator, insa intuitiv a incercat sa se orienteze dupa felul in care curentii purtau algele si plantele. Apa trebuie sa fi fost rece si maloasa. Cand in sfarsit a ajuns la masina, lipsa de oxigen a devenit insuportabila. Instinctul de supravietuire a biruit nevoia de a-si duce treaba la bun sfarsit, propulsand-l la suprafata.
Barbatul stia ca nu mai are timp la dispozitie si se temea ca nu ar mai putea gasi masina a doua oara, asa ca s-a uitat catre dig si catre barci, incercand sa-si fixeze niste repere. A coborat foarte repede inapoi, multumindu-se cu o gura insuficienta de aer. A doua oara, a localizat usor masina si a incercat sa ajunga la locul pasagerului. Baiatul statea pe scaun, prins cu centura de siguranta, vanat. Barbatul a reusit sa se strecoare in masina, si a inceput sa se lupte cu centura de singuranta, care nu voia sa se deschida. Intr-un final ea a cedat, si barbatul l-a adus pe baiat la suprafata, pe una din barcile de salvare.
Baiatul petrecuse o perioada critica de timp sub apa, si era inconstient. Se parea ca eforturile barbatului fusesera zadarnice. O doctorita s-a straduit foarte mult sa-i acorde primul ajutor, si in cele din urma a reusit sa obtina un semn slab de puls. Dupa o perioada de coma, baiatul si-a revenit complet, salvat in ultima clipa.
M-am gandit saptamanile acestea la povestea de mai sus, pe care am urmarit-o pe Discovery World. Sunt doua lucruri in care cred, perseverenta si intuitie. Daca barbatul nu ar fi depus toate eforturile care tineau de el in acel moment, baiatul ar fi murit cu siguranta. Cred ca trebuie sa facem tot ce putem si inca 10% in plus in orice situatie . Daca nu de altceva, apoi cand lucrurile o sa se duca mare la vale (si din experienta, daca ceva poate merge prost atunci va merge), macar atunci iti poti spune ca ai facut tot ce tinea de tine. Imi displace atitudinea mioritica tip hai sa ne impacam cu soarta. Hai sa nu. Daca nu de altceva, macar pentru faptul ca eroii din antichitate aveau o sectiune speciala, a lor, in orice forma imaginabila de paradis. Nu exista niciun eden, fireste, in afara de cel pe care ti-l ofera o constiinta curata si impacata cu sine (pare un cliseu, stiu, dar e un lucru mare).
Pe urma, daca barbatul nu s-ar fi orientat intuitiv dupa niste repere, nu cred ca ar fi reusit sa gaseasca tinta. Pe ce pot sa ma bazez?… pe inteligenta – ar fi flatant sa cred asta, dar sa nu ne amagim, nu suntem Einstein. Nici nu aduc sentimentele in discutie, sa te ghidezi dupa ele te duce in nisipuri miscatoare cu ochii inchisi. Instinctul? – pai daca am fi animale… primul lucru care-mi trece prin mintea-mi perversa e ca ar fi foarte multe scene de sex in public :p
Imi pare grozav de rau ca nu stiu sa fac surfing. Zilele astea, exact asa m-am simtit, ca si cum as fi pe creasta unui val si as simti cand urca sau descreste. Lucruri care par gresite privite cu ochii ratiunii mi s-au parut a face foarte mult sens. Lucruri care incepeau prost, presimteam ca se vor termina si mai prost… Presimteam, ce exprimare de baba care da in ghioc. Nu e chiar asa, dar nu gasesc un cuvant mai bun.
Evident, nu am si nu am avut niciodata pretentii de descoperitor de piatra filosofala, ar fi fost prudent sa adaug la tags ‘de moment’. Pana la urma… ar fi fost tare sa stiu sa fac surfing 
.
Probabil ori aflu eu cu intarziere, ori abia acum s-a anuntat, insa citesc pe citadinul despre spectacolul Burn Baby Burn. Printre nume imi atrage atentia Julee Cruise (colaboratoare la soundtrak-uri ale filmelorlui Lynch, ca sa mai am ocazia sa spun o data ca il ador pe Lynch) si Alexander Hacke (din formatia aceea anonima numita Einsturzende Neubauten). Unul din cititorii mei, pe numele sau j.d., imi atragea atentia despre acest concert, dar locatia era Ungaria
Dileme majore existentiale creeate de pe urma acestei stiri: de unde cerului sa mai fac eu rost de bani, mai ales ca vad ca biletele la cel mai redus tarif ar fi disponibile pana fix poimaine? Daca sparg o banca, pe cine sa mituiesc ca sa ma insoteasca si cu cat?
Astept potentiale sugestii pana maine la ora 17:30, castigatorul fiind premiat cu o portocala .
In week-end am fost din nou la schimbul de carte din Absintherie, si am returnat toate cartile imprumutate (si citite ). Am plecat cu mai putine de data asta, doar 3, si-anume: Cantec de leagan de Chuck Palahniuk, un scriitor cu care aveam de gand sa fac cunostinta dar nu stiu cum de nu se nimerea; From Russia with Love, o compilatie de povestiri scrise de diversi autori rusi, pe care am dat-o la schimb cu Sexul cireselor (note to self, s-o iau data viitoare) si Franny si Zooey a lui J.D. Salinger, care de asemenea era pe un etern si interminabil wishlist.
Inca o data ma bucur ca m-am dus la schimburile de carte, am acces la mai multe carti bune fara sa falimentez sau sa ma ingrop in casa in ele.
Data viitoare imi iau aparatul si tele-ul, am descoperit ceva frumos privind pe una din ferestre. Imi place din ce in ce mai mult Absintherie. Muzica, needless to say, imi place nemaipomenit de mult.
Revenind la carti, momentan citesc o prostie numita Papagalul lui Flaubert si care e scrisa de Julian Barnes, de care nu o sa mi citesc nimic cat voi trai. Este o insailare de episoade si amanunte din viata lui Flaubert, care nu ma interesau defel (in afara poate de faptul ca a fost intr-o calatorie cu Du Champ, au ajuns in Egipt si au fotografiat Sfinxul – amanunt pe care oricum il cunosteam deja ). Flaubert mi se pare foarte cliseic si plicticos, iar Madame Bovary n-a fost de natura sa ma faca sa ma intereseze si altceva scris de dansul. Abia astept sa scap de cartea asta si sa iau altceva, sper sa fiu mai norocoasa caci de mult nu am mai gasit ceva care sa ma incante.
Care sunt sansele ca un aparat telefonic vechi de cel putin 3 ani, cu smaltzul sarit, care a fost trantit de pamant de 5 milioane de ori si caruia ii cadea capacul de baterie sa tenteze pe cineva?
Nu stiu, dar cine l-a luat sper sa ii stea in gat 
Ihrielle ma provoaca sa va povestesc ce obiective am cu blogul pentru 2011. Sincera sa fiu, nu prea stiu. Ma batea inclusiv gandul de a-l abandona. Cert e ca am impresia ca i-am schimbat directia, altadata scriam lucruri mai personale (chiar daca intr-o maniera voalata), acum nu-mi mai vine sa o fac. Nu stiu daca sa deplang sau nu asta. Intrebarea vine intr-un moment foarte potrivit, ca ma intrebam daca sa scriu niste ganduri legate de Combichrist sau nu…
Ca sa raspund la intrebare, probabil in 2011 voi incerca sa scriu mai multe impresii despre carti / filme / muzica / preocupari personale, si foarte putin despre alte lucruri (desi sunt multe chestii in mintea mea, mi se pare absolut inutil sa le expun, aici sau oriunde, inutil in sensul ca oricum nu si-ar gasi nici o rezolvare). As prefera sa scriu mai mult despre carti. De asemenea as vrea sa scriu mai rar pe blog, si in general sa ma ocup de mediul virtual din ce in ce mai putin si de alte minuni, mai mult. In ce masura voi reusi sa si fac asta, ramane de vazut.
Ma iau si dupa commenturi, recunosc, daca vad posturi comentate sau subiecte care atrag incerc sa le dezvolt… Sunt eu antisociala, dar doresc sa plac, ca orice om (don’t shoot me now…)