Archive for February 2011
My dear crazy fans, stiu ca trebuia sa onorez o leapsa cu muzici insa weekend-ul ce tocmai a trecut am fost foarte ocupata. Ceea ce a fost un lucru nemaipomenit pentru ca am rezolvat o multime de problemele care erau in stand-by. Am facut, pe ultima suta de metri, selectia de poze pentru expozitia pe care o face promotia din care am facut parte (am sa va dau detalii cand se va tine). Mi-am luat biletul pentru concertul Combichrist de maine. Desi nu mai inseamna mare lucru pentru mine, nu vreau sa raman cu senzatia ca am ratat ceva… On a girly-girl note, mi-am vopsit temporar parul (roscat inchis) si mi-am gasit o rochita de care sunt absolut indragostita (si pe care, cu tot frigul, am de gand s-o port joi).
Cel mai important, am reusit in sfarsit sa-mi fac acvariu – lucru pe care nu l-as fi facut niciodata daca nu ma impingea Alexandra de la spate, caci cheful meu de orice era si inca este aproape nul… Intai am adus acvariul si componentele lui acasa, l-am tinut plin cu apa o vreme, la un moment dat am pus niste plante… la momentul doi s-au dezintegrat partial si a trebuit sa schimb toata apa 
) Dar acum totu e bine si acvariul e plin de guppishori colorati. Am mai trecut printr-o experienta trista cu doi sanitari dintre care pe unul pe care l-am cumparat 95% mort, dar il voi inlocui cat de curand (dupa ce termin zbantzuiala).
Sunt incantata de isprava asta. Am niste cunostinte, cat de cat, despre ce ar trebui sa fac, si am mai avut grija de un acvariu de o bucata de timp. De fapt as avea o gramada de povesti cu pesti de spus… inclusiv despre cel pe care l-am crezut mort vinerea trecuta, si a treia zi dupa scripturi a inviat ) Toata lumea din jurul meu e incantata, si nici nu o sa-mi ia foarte mult timp sa-i ingrijesc (timp pe care nu prea il am).
Maine ma duc la Combichrist, poimaine va povestesc cum a fost, daca chiar tineti sa stiti…
De la o vreme imi susura o voce gingasa la urechi, ma trezeste dimineata si ma bine dispune dupa o zi de munca. Zice sa aleg statutul de calator corect, si devin un partener la un transport civilizat. Hai sa zicem ca din toate statuturile care mi-au fost puse la dispozitie, l-am ales pe cel de calator corect. Adica am scos din buzunar o suma. Sa vedem cu ce m-am ales in schimbul ei…
In primul rand, pentru un traseu care, pe ceas, cu bicicleta ar dura in jur de 15 minute, trebuie sa imi iau masuri de precautie si sa ies din casa cu cel putin 45 de minute inainte. Si asta in conditiile in care drumul meu spre locul de munca ocoleste bine centrul, si nu strabate vreo artera aglomerata. Insa nu stii nicicand daca nu cumva vei astepta 30 de minute in statie… Daca vorbim de o coloana de 4-5 masini, iar masina asteptata de tine e ultima, poti fi sigur ca partenerul tau de nadejde va opri hat departe de statie, iar daca nu vei fi vigilent el nu va mai opri din nou acolo unde trebuia in primul rand sa opreasca. Daca totusi nu e nicio masina inaintea celei asteptate de tine, priveste in zare si o vei vedea de departe. Te vei intreba daca este un autobuz sau un dric, dupa viteza cu care se misca. Daca lucrezi la o companie de pompe funebre, ar putea constitui o oportunitate pentru tine de a angaja oameni de nadejde. Daca nu, aceasta analogie iti va permite macar sa ai un moment de reflectie asupra naturii umane fragile si trecatoare :p
Dupa ce ai urcat, trebuie sa alegi statutul de calator corect si sa-l ajuti putin pe sofer indicandu-i statiile, asta daca mai vrei sa si cobori unde ai treaba. Am invatat de mult ca daca nu te postezi in usa si nu ii semnalizezi apasand pe butonul acela pe care scrie “stop”, este foarte posibil sa treci pe langa statie si sa o privesti cum tu treci pe langa ea si ea pe langa tine. Daca indraznesti sa apostrofezi soferul, iti zice suav ca “vai, era statie?” dar el nu a vazut… Si astfel, te-ntorci o statie inapoi, pe principiul mersul pe jos face picioru’ frumos – tine loc de gimnastica de dimineata.
Si intr-un final, uneori ti se poate intampla sa astepti in statie, si autobuzul impasibil sa treaca pe langa tine. Poti sa alergi, poti sa-i faci cu mana ca poate esti mic si nu te vede, el isi va vedea de treaba si va merge inainte… Tocmai atunci se intampla sa fie foarte grabit, invers fata de cum era de dimineata. Dupa niste legi care sunt inaccesibile muritorilor de rand…
Nu ma astept sa se intample sau sa se schimbe ceva, dar for the record, ca sa nu se creada ca I’m just whinin’ and bitchin’, am facut o reclamatie dupa ziua de azi (nu ca as fi naiva sa cred ca se va schimba vreodata ceva). Intr-o lume ideala as alege alt statut decat cel de calator corect cu ratb-ul acum, pacat ca acest lucru nu este posibil.
Mi-a placut foarte mult “In supa miso”. Este despre un tanar japonez care lucreaza ca ghid in Tokio, pe un segment de piata mai special, mai exact este ghid in ceea ce priveste viata erotica de noapte a orasului. In curand va da peste un client cu adevarat fucked up, un american care isi spune Frank, intalnire care va culmina cu o serie de violente. Btw, ceea ce-mi place e ca scenele de violenta descrise nu sunt gratuite, nu sunt puse acolo numai ca sa socheze cititorul, si nu sunt in exces. Nu sunt de acord cu excesul de violenta sau de sexualitate in arta cu unicul scop de a iesi in evidenta, ma bucur ca aici nu e cazul.
Ambele personaje fac o serie de observatii cu privire la degradarea valorilor, singuratate, consumerism si conditionarea individului (mi s-a parut foarte trist experimentul cu pisica inchisa, care e invatata sa apese pe un buton pentru mancare, apoi incepe sa fie electrocutata dupa ce apasa acelasi buton). In supa miso mi sa parut mai degraba trista decat inspaimantatoare. Frank pare sa creada ca clopotele pe care le va auzi de pe pod ii vor aduce alinare, ii vor linisti demonii interiori. Asta e o trimitere la traditii, la spiritualitate… Cum eu nu cred in puterea lor izbavitoare, povestea mi s-a parut trista, inchisa si personajele, lipsite de perspectiva.
Mi-a placut foarte mult discursul lui Frank – nu pentru ca as fi fost de acord cu el, dar mi s-a parut ca e un personaj bine construit, si ca psihologia criminala e foarte corect surprinsa. Cartea asta m-a facut sa ma gandesc foarte mult la latura distructiva a naturii umane vs. la cea constructiva. Si la partea in care ma situez eu, si de ce. Ca sa zic asa, ma bucur ca eu si cu mine am avut discutia asta )
In supa miso se citeste foarte usor, eu am citit-o intr-o zi, ieri, in pat cu o gripa usoara. O gasiti pe site-ul Polirom la reduceri. Comparatia cu Haruki Murakami pare la indemana din cauza coincidentei de nume si a tarii de origine, dar Ryu Murakami imi pare mult mai profund. As incerca si “Auditia”, n-am inima sa vad filmul.
Discutie pornind de la asta:
L: lol
L: ce tampenie o mai fi
eu: lotr scris din perspectiva lui sauron
eu:
eu: f tare
L: da
eu: as citi asa ceva
L: day 345316 on middle earth
L: I’m still in the tower
L: fuckin’ clouds
L: those incompetent orcs eat my food and fart, and they’re good for nothing
L: wish I could see rivendell and arwen takin’ a bath
L: is so lonely up here
Cautam editor pentru L, oferim procente generoase )
… e o melodie Nightwish, stiu, dar eu trebuie sa raspund la o leapsa, ca ma asalteaza lepsele si popularitatea crescanda 
Si-anume Ihrielle ma intreaba ce imi place & ma relaxeaza sa fac. So:
1. Imi place si ma relaxeaza sa citesc daca n-ar fi existat cartile, m-ar fi parasit demult orice urma de sanatate mintala ) Ma indeletnicesc cu asta de cand ma stiu, nu ma vad fara carti.
2. Imi place sa ascult muzica si sa merg la concerte. Imi place sa descopar cate un album care sa ma lase masca, si pe care sa-l consider perfect. Imi place felul acela special de energie pe care-l simt la unele concerte. Vorbim de muzica, nu de Aerosmith si Bon Jovi. Sau mai rau, Madonna.
3. Mi-am facut o placere din filme care a inceput acum vreo 5-6 ani. Ocazional merg la cinema, imi plac foarte mult filmele 3d. Unii din cititorii mei o sa spuna din nou ca sunt snoaba pentru ca ma intereseaza mai degraba filmele lui Bergman decat premierele la moda. Bine, fiecare e liber sa creada ce vrea. Si da, iubesc desenele animate.
4. Imi place sa fac poze. Sau mai bine zis, imi placea, ma relaxa sa ies cu un aparat pe strada si sa surprind mici momente. Din niste motive, mi s-a cam taiat.
5. … asa cum mi s-a taiat si de scris. Pity.
6. It might sound girlish, dar imi place sa-mi fac unghiile. Consider mainile cel mai frumos aspect legat de fizicul meu.
7. Imi place sa ma plimb. Imi place sa merg in locuri in care nu am mai fost niciodata.
8. Imi plac muzeele, casele vechi, lucrurile vechi. Imi place mobila veche. Imi plac sculpturile vechi. Imi plac ruinele, templele, as fi ramas Pergamon toata ziua…
9. Imi place sa visez cu ochii deschisi. Vorbesc foarte putin despre ce visez cu ochii deschisi. M-ar relaxa ideea ca pot fi sincera cu oricine, dar imi impartasesc visele cu cativa. Increderea e un lucru rar si fragil.
10. Imi place gradina asta mare care e Internetul Desi multi prosti au sarit gardul in ea, inca imi place s-o mai cutreier in lung si in lat .
Daca vrea cineva sa ia leapsa asta, e invitatul meu sau invitata mea . Eu nu stiu pe cine-as putea sa nominalizez, si deja ma gandesc la week-end.
In week-end am fost la primul schimb de carte ever pentru mine. Ma gandesc de cand a inceput, cred, sa trec pe-acolo, insa ma retinea o anumita temere. Duminica am descoperit insa ca oamenii aia nu musca, ba chiar sunt foarte prietenosi.
Am adus doua carti la care nu tineam atat de mult, dar poate obiectul indiferentei mele va fi obiectul bucuriei altora. Imi era putin neclar daca se dau ‘de tot’ sau doar se imprumuta, am aflat ca e vorba de varianta be. Din pacate, I acted greedy si am plecat cu 5 (cinci) carti! Nu stiu cand o sa termin tot ce am in programul de lectura…
Pe scurt, am luat asa: Anna Gavalda – “As vrea sa ma astepte si pe mine cineva” pentru ca mi-a recomandat-o Ihrielle pe aceasta autoare; Llosa – “Ratacirile fetei nesabuite”, pentru ca mi-a antirecomandat-o C ); “Adevarata viata de gheisa” pentru ca ma intereseaza subiectul; “Salcia oarba, fata adormita” de Murakami de care m-am apucat acum si “Gargui”, care a avut o poveste mai neobisnuita si intr-un final a ajuns la mine
O sa anunt cu mare fast daca imi schimb parerea despre Murakami au ba…
Vineri am fost din nou la Opereta, am vazut spectacolul Vaduva Vesela. As indrazni sa recomand cititorilor mei (maxim 9, cum am stabilit) sa mearga la Opereta. Daca nu au mai fost niciodata, sa aleaga o piesa clasica – Silvia, Voievodul Tiganilor sau Vaduva Vesela. Daca sunt deschisi catre nou, sa lase un mesaj aici ca sa-i cunosc si eu, apoi sa mearga la Romeo si Julieta. Este un spectacol pus in scena intr-o maniera moderna, dar absolut incantatoare.
Vaduva vesela – Hanna Glavari pe numele ei – este o femeie care, dupa o casatorie cu un batran bogat, a acumulat o avere impresionanta, si devine singura capabila sa salveze Ponteverdo de la faliment. Din cauza crizei financiare singura sansa a statului Ponteverdo era sa apeleze la institutele financiare internationale, si acestea aveau o multime de criterii de indeplinit. Stiti voi… In orice caz, ideea stralucita a mai-marilor statului a fost s-o marite pe Hanna cu diplomatul Danilo si sa puna manutzele pe tezaurul ei, asta fara sa stie ca Hanna si Danilo aveau un trecut
Ca intotdeauna, totul e bine cand se termina cu bine. Asta e unul din lucrurile care-mi place la Opereta, ca invariabil se termina lucrurile cu bine, atat personajele cat si muzica au o lejeritate de sampanie care se revarsa in cupe. As remarca un personaj episodic pe nume Olga, o sotie de diplomat care-l insela cu cineva mai tanar, ca o femeie de bon-ton ce era ea… Partea amuzanta e ca de fiecare data cand ii declara iubire sau isi dojenea amantul, o facea cu un accent modovenesc, astfel ca toate replicile sunau ceva de genul ‘vriei s-o iei die nevasta pie Hanna Glavari? las’ ca viezi tu’. Asta suna si mai hazos de pe buzele unei femei frumoase. Un alt lucru care mi-a placut a fost momentul de french can-can al balerinelor. Rochiile, in special – negre, dublate cu volane rosii. Mi s-a parut foarte finut dansul, deloc vulgar sau prost plasat.
Enfin. Chiar daca nu e genul vostru, acordati-i o sansa, nu cred ca va veti petrece seara intr-un mod neplacut .
Ieri mi-a venit fluturasul de la posta, sa vin sa-mi ridic cartile de la Polirom. Deja incepusem sa ma ingrijorez pentru ca editura imi trimisese e-mail de martea trecuta, sa-mi spuna ca ei le-au trimis. O saptamana pe drum mi s-a parut cam mult, Iasiul nu e totusi la capatul lumii, dar nici nu stateam in cartile alea… In fine, am ajuns in dimineata asta sa le ridic, si m-am gandit sa povestesc si aici despre ele (da, stiu ca nu va intereseaza :p)
Deci am luat asa:
- Catedrala de Raymond Carver – e un volum de povestiri, nu stiu despre ce e vorba, era la 5 lei, l-am luat pentru ca m-am enervat ca n-am mai gasit Vonnegut-ul )
- Piticii mortii de Jonathan Coe – mi-am promis dupa Casa somnului ca am sa mai citesc scrieri de-ale lui Coe
- In supa miso de Ryu Murakami – asta pentru ca am auzit mult vorbindu-se despre
- Luminita mon amour de Cezar Paul-Badescu – idem, mi-a fost recomandata calduros din mai multe directii, sa speram ca n-o sa-mi vina sa dau cu ea de pereti cum mi s-a intamplat anul trecut cu mai multi scriitori romani
- Derapaj de Ion Manolescu – comanda pentru Ihrielle. Are 650 de pagini, ii urez succes )
Enfin, ca sa termin cu Polirom, vad la ei pe site ca au in pregatire o noua colectie, Top 10+, din care au anuntat deja cateva titluri. Cum mi-au promis preturi mai scazute, am sa fiu cu ochii pe ea.
In afara de astea, mai am in asteptare:
- Legaturi primejdioase de Choderlos de Laclos, din colectia Adevarul
- O vara la rascruce de Truman Capote de la Ihrielle
- Sinuciderea fecioarelor de Jeffrey Eugenides
- Aspidistra sa traiasca si inca o carte de Orwell, nu-mi aduc aminte acum ce (parca Omagiul Cataloniei)
- doua carti de Kadare.
- niste literatura mai usurica, romane achizitionate de frate-miu, spre care nu ma grabesc.
Asadar, singura intrebare e cu ce sa incep )
pies – ultimul album al lui Burzum, Fallen, mi se pare foarte bun, dupa dezamagirea care a fost Belus.