Well, incep prin a va spune ca am inceput sa citesc carti in format electronic (pe scribd). E bine ca am acces la mai multe decat in mod obisnuit, insa e clar ca ochii mei o sa se duca pe rapa, asta e, o sa ajung o batrana oarba, dar citita.
Dupa ce am lecturat in acest mod o carte de Llosa, am zis sa trec la unul din contracandidatii sai la Nobel, despre care auzisem vorbindu-se atat de des, incat trebuia sa ma pun in tema. Padurea norvegiana, in primele 50 de pagini sa zicem, m-a facut cu nervii – ma pregateam sa scriu niste note foarte critice, intrebandu-ma daca Murakami e autist sau retardat de-a dreptul. Stilul mi se pare aproape ca al unei compuneri scrisa de un copil de scoala generala, cu propozitii scurte, continand prea multe detalii despre ceea ce inconjoara personajele.
De exemplu, eu daca as scrie pe blog in modul in care scrie Murakami, ar trebui sa scriu ceva de genul: “Stau la birou si scriu pe blog. Langa calculator sunt mai multe bijuterii si cosmetice pe care le folosesc in graba dimineata si uit sa le mai duc la loc in dormitor. In acest moment, sunt 4 perechi de cercei si un set de bijuterii primit de la mama de ziua mea, o crema de corp cu aroma de trandafiri si crini, rimelul, un dermatograf negru, dar si un pix in forma de bradut, caruia i s-a terminat pasta. Savurez cafeaua dintr-o ceasca rosie, cu inflorituri.”
Acum, nu e asa ca nu va intereseaza detaliile astea catusi de putin? 
(si sa ziceti mercic ca nu v-am descris si cerceii…) Cam asa e Murakami, prea putin profund, cand e vorba de gandurile si sentimentele personajelor sale imi lasa impresia ca e doar la suprafata lacului. Problema e ca daca esti insistent, in cele din urma ajunge sa te prinda – vorba Ralucai, te hipnotizeaza. Tocmai pentru ca era scrisa atat de simplu, intr-un fel a fost o usurare pentru mine s-o citesc. Poate si pentru ca in acelasi timp citeam pe hartie Neuromantul, care e mult mai incalcita (ma intreb daca am inteles-o in intregime).
Din Padurea Norvegiana, mi-a placut Midori. “Ma cheama Midori, dar arat groaznic in verde.” Chiar daca scoate o gramada de porcarele pe gura, Midori mi-a placut, pentru ca e sincera si autentica. De fapt spre sfarsit, pe la pag. 180 sau asa ceva, am gasit-o spunand exact ceva ce am spus eu, ceea ce m-a emotionat.
Astazi voi face o excursie la Mogosoaia, dar mai incolo o sa va spun cum a fost la concertul ORE si alte cateva lucruri dragute.
ba ne intereseaza foarte mult aromele cremelor tale de corp
merita sa iei in rumania anului 2010 un e book reader (costa vreo 500-1000 lei, cred)? ai cu ce sa il umpli? iti scoti banii dupa ce citesti vreo.. nu stiu cat? mentionez ca in limbi straine nu citesc decat literatura de specialitate, in nici un caz beletristici.
padurea norvegiana sta pe raftul mieu impreuna cu alte 5 murakame. cred ca e cea mai putin frumoasa dintre ele.
probabil ca merita, cred ca pot descarca e-book-uri de pe dc++ la greu (fratele meu cel putin asa procedeaza), insa dilema mea e: merita sa-mi stric ochii de tot? vreau sa zic, book readerul e mult mai mic decat un ecran de calculator, chiar merita sa-mi zgaiesc ochii si in el?
am si crema de corp milk and honey :p
o sa mai citesc ceva de murakami, n-avea grija. cred ca as mai citi chiar daca as stii ca e la fel de idiot, ma relaxeaza.
cred ca e cat o carte si are litere la fel de mari ca o carte. probabil se pot si mari. si cred ca e mult mai prietenos pentru ochi decat un ecran de compuiter. descarci de pe dc plus, dar gasesti ultimele aparitii de la polirom, umanitas etc?
“o sa ajung o batrana oarba”. ca Ursula Iguaran.
padurea norvegiana sta pe raftul mieu impreuna cu alte 13 murakame. cred ca se afla cam pe locul 7/14. citeste neaparat “La capatul lumii si in tara aspra a minunilor”. recomandarea i-o fac si lui dezequilibrium. mie cel mai mult insa mi-a placut “Cronica pasarii arc”.
@dezequilibrium – asa de mare sa fie? aveam senzatia ca e mult mai mic. o sa verific dimensiunile. evident ca nu ai cum sa gasesti ultimele aparitii, decat daca cineva scaneaza cartea poate – dar chiar ne dorim asta? sunt atat de multe carti pe care nu le-am citit, incat nu vreau neaparat ultimele noutati…
@gabriel – multumesc. cred ca am vazut pe scribd si cronica, nu mai tin bine minte. am sa mai citesc o carte pe scribd si pe cea pe hartie, adica “eleganta ariciului”, o las pentru in mijloacele de transport in comun
he,he. a luat si my girlfriend Eleganta ariciului. la Nemira editata daca nu ma insel.
exact. a fost o campanie de reduceri si am luat-o la jumatate din pret. mi-o doream de mult, dar mi se parea cam scumpa. sa imi spui ce parere are girlfrienda ta
Cu stilul asta Celine a reusit sa ma “castige”. Uite un paragraf, pt exemplificare, din “Moarte pe credit” :
“Am ajuns în faţa casei…
Urc. În sfârşit, mă aşez… Fetiţa poartă ochelari.
Mă trag aproape de patul ei. Tot mai încearcă să se joace cu păpuşa.
Îmi pun în cap s-o distrez. Sunt amuzant, când vreau cu tot dinadinsul… Puştoaica nu e încă pierdută… Oricum, nu respiră prea uşor… Congestie, fireşte… O fac să râdă. Se înăbuşă. O liniştesc pe mamă-sa”
Cred ca are oroare de virgule.
Murakami n-are profunzime de personaje pentru ca personajele sunt neimportante. Personajul principal nu e niciodata iesit din comun, e un tip oarecare, banal, caruia nu i se intampla niciodata nimic si care are o viata absolut anosta. Toti o spun, in fiecare carte. Ce conteaza la Murakami e ce se intampla *in jurul* personajului.
Cat despre descrieri, daca-ti ieseau si tie cum iti ies lui, erai si tu laureata la Nobel acuma. Nu se compara. Murakami e in stare sa-ti descrie cea mai anosta actiune intr-un mod absolut captivant.
Esk, pai ce ? Murakami e laureat la Nobel ?
esk, in mare parte murakami e in stare de descrieri precum ale lui gabriel. no offence, gabriel
poate o sa scriu despre casa somnului si sa nu ma parasesti zilele astea. mi-au placut mult. oricum cortazar ramane autorul anului
Si mie mi-a placut Casa Somnului. Un roman fin.
Inseamna ca sunt super scriitor daca ma asemui cu Murakami.
esti de belea, gabriel