Midian

Ca sa-l bucur pe C., as scrie o singura propozitie, “am fost la Bob Dylan si a fost frumos”. Ei bine, nu voi face asta. A fost cam asa – una din putinele persoane din lumea cunoscuta care chiar se gandeste la mine mi-a zis in treacat “si sper ca vii la Bob Dylan, ca esti pe lista”. Nu puteam sa raspund decat cu “da, sigur, de ce nu” – in fond daca asa a fost pana si la Madonna… La concert cred ca erau mai multi cunoscuti, insa nu stiam sigur cine, sau daca dadeau doi bani pe faptul ca voi fi si eu acolo. Sau daca nu stiam sigur, dupa un telefon am aflat ). Oricum, singura persoana cunoscuta pe care-am intalnit-o si i-am dat o imbratisare mare, ca nu o mai vazusem de secole, a fost Meropi. Altfel, l-am revazut si pe Nicu Alifantis live, a doua oara – parca e un facut, tot dau de dansul in ultima vreme. Am si ultimul lui album original, sigur nu v-am zis. Pe Bucium din pacate nu i-am prins, ca eram la munci. Pe urma l-am vazut si pe Dylan si, daca mi-e ingaduita o parere foarte pe scurt si foarte de necunoscatoare – nu ma erijez acum in ascultatoare de Bob Dylan, departe de mine… – insa daca ar fi sa folosesc un singur cuvant ca sa caracterizez prezenta lui in seara respectiva, ‘elegant’ ar fi. Si mi-a mai placut ceva, ca am vazut multi copii mici. Si marea majoritate erau buclati si se alergau de colo-colo, in public. Ma intreb cum e pentru ei sa fie acolo, sunt sigura ca e minunat intr-un fel, sa cresti asa, sa-ti amintesti cand vei fi mare ca l-ai vazut pe Dylan live la cativa anisori. Si nu imi ziceti ca nu, ca eu am franturi de amintiri de pe la 3-4 ani…

Pe urma, exact a doua zi – ca de asta nu am mai scris pe lunga, conte draga, ca am fost foarte ocupata (sa fiu fericita, da) – m-am dus la Opereta, la Poveste din Soho. Pusa in scena de studenti de la UNATC. Ne-a placut foarte mult. Mie Polly mi-a placut in mod deosebit, vocea ei. Nu stiu distributia din pacate, si am inteles ca se si schimba de la un spectacol la altul. Si fetele din bordel, oricat erau ele de machiate si de fardate, aveam impresia ca au acea inocenta pe care ti-o da tineretea si ca nu sunt complet veridice in roluri de femei usoare, dar asta nu e neaparat ceva rau. Am sa mai merg la Opereta negresit – cred ca mai sunt doar vreo doua spectacole pe care nu le-am vazut in stagiunea asta. Neluand in calcul spectacolele-colaj, la care nu cred ca voi mai merge, pentru ca mi-am dat seama ca de fapt nu imi plac si prefer o poveste completa, spusa de la inceput la sfarsit. Dar asta e o chestiune de gusturi personale, altfel mi se pare nemaipomenit la Opereta.

Iar acum, dragii mei cititori in numar de noua, mai mult sau mai putini, in plus sau in minus, am sa fac niste sandviciuri la sandwich maker, am sa mai transcriu un curs, macsim doua, ca sa-mi improspatez memoria pentru examenul de pe 14, si am sa ma pregatesc pentru calatoria de maine. Dar despre asta in episodul urmator :p