Nu pot crede ca am citit 7 carti luna asta si am inceput si Versetele satanice (care se citesc usor daca treci de primele pagini, sau asa mi-a lasat impresia), am trecut printr-o nunta (si i-am supravietuit :p), am fost la un concert (aici stau bine, cam unu pe luna), mi-am luat bilete la Artmania, am iesit in lume, si am mai vazut si atatea filme. Filmele nu le notez, nu ma consider o cinefila, nu sunt in stare sa retin nici macar actorii din rolurile principale (desi caut informatii legate de distributie pe imdb), le aleg pe criterii strict legate de starea mea de spirit de moment. Nici cartile nu le notez din vreun alt motiv decat ca, dupa atata timp, am inceput sa uit ce am citit si ce nu. Totusi azi am sa va povestesc cate ceva despre filme, desi cunosc cat de cat profilul cititorilor mei permanenti si nu prea cred ca intereseaza 
Am sa le consemnez alfabetic, asa cum apar pe una din partitiile de pe hard, cu mentiunea ca le salvez foarte haotic, ba mai si umplu hardul cu ele…
Agora are in centru povestea care a dus la distrugerea Bibliotecii din Alexandria (una din variante), precum si pe Hypatia, o femeie de stiinta care se ocupa cu studiul astronomiei si matematicii pana cand crestinii au considerat de cuvinta s-o killereasca. Filmul a provocat ceva controverse, presupun – primii crestinii sunt infatisati intr-o lumina cam urata. Pe mine m-a facut mai degraba sa meditez cu tristete la intoleranta religioase si la natura umana in general. N-o sa-mi expun sentimentele anticrestine pentru ca e mai putin vorba despre asta.
An Education e despre viata boema pe care o adolescenta de 16 ani ajunge sa o duca alaturi de un barbat mult mai in varsta decat ea, poveste care-o face pe tanara in cauza si sa-si puna intrebari cu privire la rolul educatiei. Carey Mulligan face un rol frumusel si, imi sopteste imdb-ul, urmeaza sa joace in My Fair Lady. An Education are farmec, desi se strecoara si cateva note false.
Bright Star, o ecranizare despre povestea de dragoste si tragicul sfarsit al poetului John Keats. M-a emotionat. A nu se intelege ca ma uit numai la drame romantice, a fost doar o conjunctura.
Nu stiam ca s-a ecranizat Dorian Grey recent (in 2009). Poate n-ar fi fost chiar rau, Londra victoriana arata intr-un fel foarte intunecat, insa finalul mi s-a parut un dezastru. Nu mai e nevoie sa spun, nu e fidela cartii.
(moment de nedumerire, ce-o cauta ultimul album Rotting Christ la filme? ))
Shutter Island, l-am vazut in sfarsit, dupa ce am downloadat o gramada de versiuni proaste, dublate in rusa, etc. Mi-a placut foarte mult, desi e cu Leonardo DiCaprio, pentru care am o antipatie de cand l-am vazut in rolul lui Rimbaud aici, cum se iubea homosexual intr-o scena cam explicita. De-atunci mi-e cam greata de dansul. Dar Shutter Island merita vazut.
The Countess, de Bathory adica. Foarte prost. Am o preferinta pentru filmele istorice pentru ca-mi plac costumele, decorurile, da asta a avut dialoguri fortate, personajele ne spuneau ele ce simt in loc sa ne arate…
The Girl with the Dragon Tatoo (puteam sa trisez si sa dau copipeist in suedeza :p) e ecranizarea primului roman din trilogia Millenium de Stieg Larsson. Despre romane stiam, am inteles ca au avut foarte mult succes la publicul larg. Poate am sa-mi arunc si eu un ochi peste ele. Filmul este un thriller/politist bun, am ajuns sa simpatizez cu personajele destul de usor – este vorba de un ziarist ajutat de o hackeritza cu infatisare nonconformista in rezovarea unui caz vechi de 40 de ani, disparitia de pe o insula a unei tinere dintr-o familie influenta si cu un trecut intunecat. De la carti m-as astepta sa fie in genul celor de Agatha Christie, dupa ce am vazut filmul.
Cred ca astea au fost toate, in linii mari. Acum astept sa intru in starea necesara pentru The White Ribbon, care e pe lista. Ma astept sa fie ceva mai serios. Se suparase un comentator de-al meu ca am beshtelit Avataru, ca sa-i treaca si sa mai vorbeasca cu mine ii recomand Home (daca nu l-a vazut deja). Este un documentar extraordinar de frumos filmat despre problemele cu care se confrunta planeta. Mai mult de atat, a fost difuzat gratuit o perioada pe internet de catre producatori, deci nu a urmarit un succes pe piata. Nu e genul de film care sa apara in toate vitrinele, si nu are nevoie de o poveste artificiala ca sa transmita ceva. Pacat insa ca cei care l-au vazut online erau mai preocupati sa se certe intre ei pe comentarii, pe motive extrem de stupide. Sincer, cred ca una din principalele probleme e prostia pura a celor care ne inconjoara – probabil ne va fi mai usor sa gasim o solutie pentru incalzirea globala decat pentru asta.
Ah, un update, filmul e inca pe net.