Midian

Ieri seara trebuia sa ajung la Opereta. Eram asteptata, asa ca am decis sa iau un taxi. Taximetristul era un mosuletz bonom si simpatic. M-a intrebat, de cum m-am suit in masina, ce muzica imi place. Cum nu puteam sa ii raspund ca imi place muzica aia despre care eu si cu Alex nu cadem de acord daca e post-punk sau darkwave, am zis sa o iau mai simplu si sa-i spun ca-mi place rockul. Avea un mp3 player conectat la masina pe care cineva, poate un nepot sau o nepoata, ii pusese foldere cu mai multe genuri de muzica. Din pacate nu stia foarte bine sa umble cu el asa ca i-a trebuit ceva sa gaseasca folderul cu metale, insa in cele din urma a reusit. Eu eram extrem de stresata. Nu intarziasem, dar, cum spuneam, eram asteptata. Destest sa intarzii sau cineva sa intarzie cand trebuie sa ne intalnim. Detest sa astept pe cineva sau ceva, sau sa stiu ca cineva ma asteapta. Detest e putin spus, imi provoaca o nervozitate dusa la extrem. Daca cineva imi acorda timpul lui/ei, mi se pare suficient de mult si mi se pare lipsit de respect sa i-l irosesc.

Revenind insa la taxi, soferul meu a butonat pana cand a dat de melodia Be Quick or Be Dead. Asta dupa ce mi-a remarcat agitatia si mi-a zis ca da, nu trebuie sa lasi pe cineva sa te astepte, pentru ca in timpul in care te asteapta ar putea sa-ti inventarieze defectele, vorba de duh care m-a amuzat. Am recunoscut melodia si i-am spus-o – m-a rugat sa ii scriu numele pe o foaie de hartie pe care isi nota constiincios melodiile mai interesante. Mi-a zis sa ma uit in josul paginii, unde erau cerinte de la alti clienti. Am regasit nume precum Nightwish sau Rammstein. I-am spus ca si mie imi plac Nightwish . M-am gandit ca cineva in urma mea se va sui in acel taxi, candva, si batranul ii va pune sa asculte melodia celor de la Maiden. Si apoi ii va spune cum se numeste, si il sau o va pune sa adauge ceva in plus pe acea foaie de hartie pe care o poarta la el. Pentru a nu stiu cata oara in ultimul timp, am avut constiinta unei legaturi greu de sesizat la prima vedere, dar care ne uneste pe toti. Cred ca voiam sa ii spun ei ceva, pentru ca m-a frapat faptul ca a zis ca viata ei nu va ajunge nicaieri. Nu cred ca exista un scenariu de succes sau un drum de parcurs, care sa te duca undeva. Poate doar sa ne dam seama de lucrurile care sunt importante, de ceea ce ne defineste, sau ceea ce ne uneste. Contam. Suntem importanti cu totii, si suntem, intr-un fel de care putini sunt constienti, legati prin fire invizibile. Suntem in aceeasi barca. Doar ca unii dorm, iar altii vaslesc. Sau ii definesc traseul.