Archive for March 2010
Arta inseamna generozitate. Nu inseamna punere la zid, nu inseamna stigmatizari.
Aseara am avut ultimul curs la Scoala de Arta. Imi amintesc ce timida si timorata am venit la examen. Imi amintesc cat de circumspecta ii priveam pe elevii care mai facusera un an, cand imi spuneau ca voi vedea viata altfel. Totusi, asa este. Nu stiu daca am invatat sa fac poze mai bune, inca ma mai incanta fotografiile mele din TSC, desi probabil sunt niste mazgaleli. Insa in mod cert am invatat destul de multe, si nu numai despre fotografie. O sa-mi lipseasca zilele de luni, colegii si, mai ales, profesorii mei 
Si pentru fanii impatimiti ai filmului Avatar (E, stay chill, nu te vizam pe tine), avem o veste buna – in curand, partea a doua:
I see blue ppl 
… Promit ca redevin serioasa cu proxima ocazie. Pe cuvant de shoim al patriei
Acum o saptamana am trimis filmuletzul asta prietenilor si colegilor la servici, ne-am distrat, insa cum isteria Avatarului continua si cum nu cred ca am acoperit intreaga plaja de posibilitati, pe principiul de ce sa nu se rada si altul, va prezint Avatarul la Oscar
“Sa facem si partea a doua, ca poate o canta Celine Dion” =))
Sambata am incercat sa-i fac lui Angel niste portrete in Ioanid, iar ieri mi-am luat aparatul cu mine la Elite Dark Metal Evening, desi era aproape de nefolosit (am pus doua poze pe flickr sa resuscitez 365-ul). Prea aglomerat, prea mult fum, eu ocupata sa socializez. Dar mi-au iesit cateva cadre. Trebuie sa imi fac un portofoliu pana la mijlocul lunii iunie, pentru examen (am deja temele de lucru). Ce voiam sa spun (foarte serios), am nevoie de modele pentru portrete. Daca vrea cineva sa ma ajute cu asta, v-as fi extrem de recunoscatoare si asta i-ar aduce o bila alba in plus in drumul spre rai. Vorbim despre portrete aici, sa nu mai aud intrebari de genul ‘trebuie sa ma dezbrac?’ )
Ieri seara trebuia sa ajung la Opereta. Eram asteptata, asa ca am decis sa iau un taxi. Taximetristul era un mosuletz bonom si simpatic. M-a intrebat, de cum m-am suit in masina, ce muzica imi place. Cum nu puteam sa ii raspund ca imi place muzica aia despre care eu si cu Alex nu cadem de acord daca e post-punk sau darkwave, am zis sa o iau mai simplu si sa-i spun ca-mi place rockul. Avea un mp3 player conectat la masina pe care cineva, poate un nepot sau o nepoata, ii pusese foldere cu mai multe genuri de muzica. Din pacate nu stia foarte bine sa umble cu el asa ca i-a trebuit ceva sa gaseasca folderul cu metale, insa in cele din urma a reusit. Eu eram extrem de stresata. Nu intarziasem, dar, cum spuneam, eram asteptata. Destest sa intarzii sau cineva sa intarzie cand trebuie sa ne intalnim. Detest sa astept pe cineva sau ceva, sau sa stiu ca cineva ma asteapta. Detest e putin spus, imi provoaca o nervozitate dusa la extrem. Daca cineva imi acorda timpul lui/ei, mi se pare suficient de mult si mi se pare lipsit de respect sa i-l irosesc.
Revenind insa la taxi, soferul meu a butonat pana cand a dat de melodia Be Quick or Be Dead. Asta dupa ce mi-a remarcat agitatia si mi-a zis ca da, nu trebuie sa lasi pe cineva sa te astepte, pentru ca in timpul in care te asteapta ar putea sa-ti inventarieze defectele, vorba de duh care m-a amuzat. Am recunoscut melodia si i-am spus-o – m-a rugat sa ii scriu numele pe o foaie de hartie pe care isi nota constiincios melodiile mai interesante. Mi-a zis sa ma uit in josul paginii, unde erau cerinte de la alti clienti. Am regasit nume precum Nightwish sau Rammstein. I-am spus ca si mie imi plac Nightwish . M-am gandit ca cineva in urma mea se va sui in acel taxi, candva, si batranul ii va pune sa asculte melodia celor de la Maiden. Si apoi ii va spune cum se numeste, si il sau o va pune sa adauge ceva in plus pe acea foaie de hartie pe care o poarta la el. Pentru a nu stiu cata oara in ultimul timp, am avut constiinta unei legaturi greu de sesizat la prima vedere, dar care ne uneste pe toti. Cred ca voiam sa ii spun ei ceva, pentru ca m-a frapat faptul ca a zis ca viata ei nu va ajunge nicaieri. Nu cred ca exista un scenariu de succes sau un drum de parcurs, care sa te duca undeva. Poate doar sa ne dam seama de lucrurile care sunt importante, de ceea ce ne defineste, sau ceea ce ne uneste. Contam. Suntem importanti cu totii, si suntem, intr-un fel de care putini sunt constienti, legati prin fire invizibile. Suntem in aceeasi barca. Doar ca unii dorm, iar altii vaslesc. Sau ii definesc traseul.
Have you any idea why a raven is like a writing desk?
Ieri seara luat pe C. sa vedem ce-a facut Burton din Tara Minunilor. Citisem deja destule opinii negative incat sa fiu pregatita pentru ce era mai rau, asa ca am luat o bere ca sa ma ajute in caz de suferinta, mi-am pus ochelarii si m-am asezat confortabil. Alice din film are 19 ani si mama ei ii pregateste o casnicie convenabila pentru toti cei in cauza, mai putin pentru ea. E o fata care nu si-a pierdut fantezia si inclinatia pentru imaginar, asa ca nu e suprinzator ca fuge de la petrecerea de logodna in Wonderland. Pana aici, chiar daca plot-ul se indeparteaza de cel original, mi s-a parut plauzibil.
Wonderland-ul e exact ceea ce asteptam de la Burton. O lume atat de frumoasa, misterioasa, cu acel aer intunecat care ma face sa vreau sa fiu acolo. E o tara a minunilor perfecta (pentru mine. Mie imi plac genul acesta de povesti, mi-a placut si Coraline). In 3D totul arata superb, ciuperci uriase, otravitor de colorate, fum, ruine, copaci fara frunze, cu crengi rasucite, castelul reginei, decorat in rosu…
Singurul lucru care mi se pare total out of place, si din cate vad in film, si Alice gandea la fel – nu inteleg de ce pisica mea (nu de Cheshire) trebuie Alice sa omoare dragoni. Mi se pare o brambureala. Nu o vad pe Alice a lui Lewis Carroll cu niciun chip omorand dragoni (what next, Alba ca Zapada o sa se combine cu unul dintre pitici?). De fapt nu inteleg de unde atractia asta pentru dragoni, dinozauri si zburatoare de tot felul, am vazut ca dau bine pe marile ecrane si trebuie sa le introducem musai in fiecare film? Finalul de asemenea e putin fortat si putin probabil.
Dar… e doar un film. Eu cand ma duc la cinema, mai ales sa vad un film 3D, ma astept sa fiu incantata de partea grafica, nu sa intru in cine stie ce profunzimi psihologice. Pentru asta pot sta acasa si sapa torentii dupa filme-cult. De asemenea, imi displac oamenii care isi fac din filme Mecca si Medina, cum se intampla din pacate destul de des (cu Matrix, Avatar, samd). It’s just entertainment. Asa ca mie Alice nu mi-a displacut, desi nu e un film “mare”.
A… Johnny Depp/The Mad Hatter is as sexy as always :p
I’d be thinner, I’d be taller
Go clubbing in my collar
With skin pale as a moth
Dressed in black, I’d go creepin’
While the normal folk are sleepin’
If I only were a Goth
With my hair up, I’d look fancy
Like Siouxsie and the Banshees
With silk or velvet cloth
Dressed in boots, never sandals
And the room would be lit with candles
If I only were a Goth
Yes I’d wanna die
From the bottom of my heart impure
Would I like another clove? Well, sure
And after that, we’ll go listen to The Cure
I’d pretend to be a vampire
Like in stories ’round the campfire
I’d suck your bloody froth
Yes the thing I’d be best at
Is impersonating Lestat
If I only were a Goth
In my casket purse I’m toutin’
Einsturzende Neubauten
And pagan hymns to Thoth
Yes the world would be depressing
Over death I’d be obsessing
And this corpse that I’m undressing
Would be sexier, I’m guessing
With my diet I’d get scurvy
And I’d worship Peter Murphy
If I only were a Goth
Nu stiu ce sa fac cu blogul asta, cateodata imi vine sa-l inchid. Sau sa-l las in plata cui l-o vrea. Nu mai am ce istorisiri triste sa va spun, ma simt extraordinar de bine, aproape senzorial. Absolut totul e o mica incantare, de la inceputul de dimineata racoroasa, la ciocolata care ma asteapta la birou. Daca m-as gandi pentru o secunda mai profund, aproape as ajunge la periculoasa concluzie ca ma iubesc. Si toate astea nu intereseaza pe nimeni, decat pe mine. Stiu insa ca aveam un grup de fani care-mi prevesteau un sfarsit funest, asa ca poate scriu ca sa-i linistesc. Nu ca as fi crezut vreodata ca standardele lor limitate se vor aplica in cazul meu. Insa, cu totul si cu totul intamplator (este ceva intamplator?), nu o sa mor nici singura si nici nefericita. Rasul meu e sincer. Infernul pe care vi l-ati cladit, e o chestiune de alegere personala. E-adevarat, m-ati folosit ca sa adaugati o caramida in plus la baza lui, insa am plecat de-acolo.
N-am sa ma mai intorc niciodata.
O Lucifer !
Oh ! laisse moi rien qu`une fois
Glisser mes doigts dans les cheveux d`Esmeralda
Azi am descoperit utilitatea afisajului stradal. Mergeam spre birou, cand imi atrage atentia un panou cat toate zilele, care anunta pentru 5 martie premiera la Alice in Wonderland a lui Burton. Uitasem de asta. Uitasem din acelasi motiv pentru care nu prea am mai scris pe aici, mare lucru mi se pare ca nu e de spus atunci cand totul merge bine.