04.01, 9:30. Pornesc catre prima zi de munca din anul 2010. Ninge timid. Ramurile si acoperisurile si varfurile gardurilor sunt coplesite de zapada. Sunt mici si e ca intr-o poveste. Unii fulgi mi se lipesc de zona din jurul gurii si ii simt, mici si reci. E ca intr-un balet fara cusur. Pana si fumul furnalelor din zona industriala unde lucrez se contureaza, alb si gros, pe cerul cenusiu. Totul e perfect, totul se leaga, totul are sens.
17:45, 29.12. Pornim spre Viseul de Sus (eu si little Angel). La Brasov ne reunim cu un grup de oameni pe care nu ii cunosteam (chiar pe niciunul). Temerile legate de nesociabilitatea mea in stare bruta se dizolva incet in timp ce jucam un whist mic si vizionez si eu, in sfarsit, Inglorious Basterds. Ele se spulbera complet cand ajung intr-o casa incredibila, unde aveam sa radem, glumim, jucam carti si remi, punem pariuri pe shot-uri de techilla, umflam si apoi sa spargem baloane colorate, dansam pana la epuizare (sau macar eu, ca nu aveam antrenament), si, desigur, fetele aveau sa sara in aer 
.
04.01, 10.30. Revad melodii vechi si i le recomand lui Angel. Azi oricum am rememorat trecutul mai mult decat o fac de obicei. Nimic nu este intamplator. Umbrele au trecut, acum pot fi un zambet.
Recunosti deci ca iti plac “fetele care sar in aer”
Fir-ar sa fie de expresie, o sa ma obsedeze mai mult decat “Soarta” sau “asta e”!
[...] nu e chiar asa dragutz, dar de maine mi se va intampla ceva ce nu mi s-a mai intamplat din decembrie 2009. Concediu!!! Doua zile in orasul meu preferat, Sibiu, cu oameni pe care ori nu i-am mai vazut de [...]