Midian

Ieri am fost impreuna cu Lucian in Piata Constitutiei, unde avea loc unul din evenimentele prilejuite de aniversarea a 550 de ani de la prima atestare documentara a Bucurestiului. A fost un deliciu pentru mine deoarece prin public se plimbau tot felul de personagii imbracate in costume de epoca. Erau foarte camera-friendly si am profitat la maxim. Dar inainte de asta, am fost la targul de ONG-uri din zona strazii Franceze, unde am salutat-o pe Ala si am cumparat semne de carte din etamina cusuta (si Lucian s-a procopsit cu unu, cred ca e extrem de fericit )).

Am fost abordata de 4 grupuri diferite care m-au rugat sa le fac poze, dintre care doi bulgari. Este o multumire pentru mine cand se intampla asta, deoarece imi place sa fac placere celor din jur – si nu poate decat sa ma bucure ca se intampla din ce in ce mai des. Am trimis deja poze la 3 din cele 4 persoane, pentru bulgari facand si o selectie cu costume de epoca si costume populare. Sper sa le placa.

La final m-am straduit foarte mult in modul manual sa surprind doi tipi care aruncau flacari, ceea ce era cu atat mai greu cu cat era foarte aglomerat, foarte mult fum, erau in miscare si erau cel putin 5-6 fotografi in fata lor incercand sa faca acelasi lucru ca si mine. Nu mi-a reusit decat cel mult o poza, partial, insa m-am distrat tare bine si mi-ar placea sa repet experienta.

Si mai la final, ne-am dus sa bem ceva in Cismigiu, unde m-am ratacit nepermis si mi-am dat seama ca Cismigiul ma deruteaza noaptea extrem, desi mi-e foarte cunoscut pe lumina. Pana la urma am esuat intr-o terasa din parculetul de langa chiosc, si in zona era o scena a celor de la Opereta, am ascultat ultimele interpretari. Mi-am propus, weekendul viitor, sa merg sa vizitez Arcul de Triumf si niste spectacole cu dansuri populare ale minoritatilor, si bineinteles la teatru. Vreau sa mai exersez niste setari. Dupa o zi de tinut camera in mana, ma dor degetele (ma intreb daca unul ma doare de la greutate sau mi s-a infectat ceva pe langa unghie…)

M-am suparat tare mult de vineri seara pana azi inclusiv si nu e deloc bine. Echilibrul meu e un lucru fragil, obtinut cu foarte mare greutate, si nu-mi pot permite sa las sa fie stricat. Ieri seara ma simteam de parca as fi primit niste lovituri la propriu, in stomac. Abia am iesit din jocul asta perfid de orgolii si culpabilizare, in nici un caz nu o sa ma las tarata indarat.

Trackback URI | Comments RSS