Archive for July 2009
Intro – ppl sucks. Bad. Egoisti, egocentrici si gata sa faca toate minunile, si nu in sensul cel bun. A-i idealiza e o dovada de naivitate, insa chiar si a crede ca sunt capabili de ceva bun vad ca e in contradictie realitatea.
Dar sa nu insistam asupra unor revelatii pe care trebuia sa le fi avut cel putin acum 10 ani. Ieri am ajuns la Best putin inainte de Santana – i-am mai prins pe The Charlatans pret de vreo 2-3 mel. Nici pe Santana nu l-am vazut pana la capat, din niciun alt motiv decat ca dispozitia mea se scufundase. Am prins Maria, Maria (dintre melodiile mai cunoscute), si momentul in care Santana a transmis publicului mesajul lui: kindness, compassion, love, peace – Love Supreme. Printre astea, a zis si Fuck Bush 
)
Mai e o singura zi, Best Fest Aftershock, la care mi-am propus sa ajung mult mai devreme. Line-up relevant: Nexus, Thunderstorm, Trooper, HolyHell si Manowar.
Inca nu am bilet la NIN, nu am gasit la Diverta, trebuie sa ma ocup de asta.
Mi se pare oarecum amuzant ca dupa concertul de alaltaieri seara ascultatorii s-au impartit in doua tabere, rockerii si iubitorii de indie/electro. Mi se pare si mai amuzant faptul ca eu am nimerit in tabara rockerilor, desi am gusturi muzicale eclectice. Totusi nu pot intelege vehementa sau inversunarea rockerilor – BestFestul a fost intotdeauna un festival comercial. O spun fara nicio umbra de resentiment sau de critica. Prezenta unor trupe rock e o exceptie. Ar trebui sa nu ne mai necajim si sa ne bucuram de muzica… As da orice sa existe si la noi un festival frumos axat pe metal – Artmania a inceput sa repete trupe, Rock City Open Air pare interesant, insa locatia imi pune semne de intrebare, iar eu stau cu ochii pe inregistrari de la Wacken, Nova Rock Festival sau Mera Luna, visand sa fiu intr-un asemenea loc
Ieri, m-am grabit cat am putut sa ajung la timp ca s-o prind pe Gabriela Cilmi. O stiam de la Mihai, care mi-a atras atentia asupra melodiei Sweet About Me. I-am ascultat tot albumul si imi place – nu am auzit din pacate decat vreo 3 melodii cu ea pe scena, insa si de ea imi place – o voce deosebita si o prezenta simpla, o fata intr-o rochie, desculta.
In timp ce cantau Klaxons si Franz Ferdinand, am stat la terase cu sarbatoritul zilei – Raul, unde m-am alcolizat suficient incat sa-mi recapat un dram din buna dispozitie care m-a parasit. Am discutat despre muzici, concerte viitoare, proiecte de calatorii si de concediu. Spre sfarsitul lui Franz Ferdinand am observat-o si pe WR prin zona (eu am recunoscut-o 
), am schimbat smsuri cu weed si ne-am dus mai in fata pentru Orbital – care mi s-a parut foarte foarte placut si catchy. Am dansat pana pe la doishpe fara ceva, cand a trebuit sa plecam ca sa prindem tramvaiul, ca eram prea obosita sa mai stau pana la final. Am primit doua bratari fluorescente, una i-am prins-o de brat lui weed, una i-am dat-o unei femei din tramvai, care a admirat-o, s-o duca la fetitza
Am ajuns acasa usoara usoara usoara si cu aripi . Again, nu a plouat – nu par a fi semne de ploaie nici azi. Diseara, more friends & Santana pe scena.
Ieri – ziua unu de festival. Line-up relevant: Motorhead si Moby. Plec de la birou la ora terminarii programului si ii dau un semnal lui W, care ajunsese deja acolo. Pe la 7, 7 si ceva, fac jonctiunea cu gasca lui W – el, his gf Anca, Andrei, Magda si o fata pe care nu mai tin minte cum o chema, din nefericire, dar mi s-a parut super cul. In paranteza fie spus, for my so-called friends, cam asa se face cand te duci la un concert, se poarta un dialog de genul: “Ce mai faci mey Ana, mergi diseara sa vezi X?” “Dap” “Bon, puei ne vedem sa bem o bere?”. Nu ne facem mai mult sau mai putin ca nu ne stim si apoi ne plangem ca nu mai stiu altii ce inseamna valoarea prieteniei…
Revenind, am ajuns in timp ce pe scena se producea o trupa, niste tipi imbracati in alb din care nu am inteles mare lucru. Am profitat de pauza sa luam beri si, Anca, clatite. La Motorhead am inaintat pana la o distanta suficient de apropiata de scena si am admirat spectacolul. E grozav sa fii cu prietenii, sa asculti rock si sa dai din pleata! Pentru mine a fost perfect & exact de ceea ce aveam nevoie. Sa fiu intr-o multime in care peste tot vezi numai negru negru negru negru piele si entuziasm
La Moby nu am stat pana la final, alaturarea de trupe nu mi s-a parut tocmai inspirata si nu eram in starea necesara pentru. Spectacolul de lumini a fost foarte frumos. Muzica, corecta, ritmata si cu tot ce ii trebuie, insa mi s-a parut lipsita de insufletire.
Si o veste minunata pentru mine, pentru viitorul apropiat – 25 iulie, Peninsula, NIN. Plus niste posibile planuri de concediu fenomenale, nascute dintr-o discutie de acum un sfert de ora cu darky dear .
Ah – aseara nu a picurat niciun strop de ploaie. Trebuie ca zeii sunt heavy metalisti
A inceput Best Festul. Am decis sa merg la tot festivalul, daca tot am acces liber la el. Da, stiu, unii sunt privilegiati de soarta. Not. Nu echilibreaza balanta nici pe departe.
Ziua unu, adica zero – Sails, Patrice, White Lies, The Killers. Venisem pentru ca eram foarte curioasa sa-i aud live pe The Killers, care au declarat ca isi propun sa detroneze trupe precum Nirvana sau Led Zep. As strecura cu usurinta intre trupe si cronica unei furtuni anuntate. Adica a plouat de ne-a murat bine si cum eu nu pot sta linistita locului, am iesit si m-am fatzait de colo-colo prin ploaie chiar inainte de trupa-minune. Rezultatul, sper sa nu ma ia o raceala, plus vizionarea live a unor fulgere deasupra scenei. Grandios.
Per ansamblu toata seara a fost enjoyable. The Killers au atatea sanse sa ajunga in vreun hall of fame al muzicii de calitate cate am eu sa castig premiul Pulitzer – fac un show bun pentru o trupa indie si cam atat. Adaug o melodie mai saltareata. Diseara, Motorhead si Moby