Midian

Did you ever feel you’re running very fast, just to stay in the same place?

First thing, checked. Am vazut Phoebe in Wonderland aseara, m-a impresionat teribil Elle Fanning. Un copil atat de delicat si de expresiv… Povestea unei fetite deosebite, care traieste intr-o imaginara tara a minunilor si sufera de o maladie obsesiv-compulsiva si de sindromul Tourette.

Second, de dimineata la prima ora eram in drum spre aeroport, pentru a o revedea pe Deni. Singura intr-un autobuz care inota pe strada, pe un potop din care cred ca n-ar fi scapat de nicio arca, la volan fiind un sofer care se inchina la fiecare doua minute, lucru care nu era de natura sa ma linisteasca deloc. As fi preferat ca divinitatea sa nu fie cu ochii pe noi si sa fie soferul cu mainile pe volan. Deni era la fel de shic si de sharmanta cum o stiam. Mi-a amintit de Parisul meu, un long suicide acide. Daca ma gandesc la el, imi lipseste intr-un fel. Probabil ca daca o sa ajung sa fiu batrana si sa stau intr-un pat si sa-mi treaca toata viata prin fata ochilor, ca in filmele siropoase, o sa-mi para rau ca nu o sa mai revad niciodata toate locurile pe unde m-am perindat. Altceva nu am ce sa regret. Decat daca o sa ma schimb eu fundamental, ceea ce mi se pare foarte improbabil.