Midian

In general ascult cu interes tribute albums, coveruri, punks gone acoustic sau alte inovatii muzicale. Le gasesc interesante, de multe ori rezultatul e inedit, de si mai multe ori e ratat. Auzisem despre concertul The Spirit of Pink Floyd, comentasem in treacat cu colegii ca e pretul cam mare pentru o trupa tribute to, si nu ma mai gandisem la asta, pana cand a avut loc un dialog de genul: “- Mergem la Off the Wall? / – Da.” O alta decizie oarecum spontana – de altfel, singurele in care mai cred. Pentru ca de fiecare data cand mi-am planificat, am dorit, am asteptat ceva, rezultatul nu a fost cel dorit, insa cand am actionat pe baza unui impuls, acelea sunt momentele in care intuitia nu m-a inselat, momentele frumoase. As putea spune ca compenseaza pierderile, insa asta ar fi o discutie mai lunga

Mai trebuie spus ca imi place Pink Floyd foarte mult, insa nu fac parte nici din generatia care i-a prins cand inca mai activau ca trupa, nici din norocosii carora parintii sau cineva din anturaj sa le fi facut o educatie muzicala temeinica, nici din copiii care au avut calculator si acces la internet din primii ani, si deci posibilitatea sa descopere singuri niste lucruri frumoase sau care meritau descoperite. Asa incat am ascultat Pink Floyd singura, foarte putin influentata si destul de tarziu. Nu ma simt complexata de asta, iubesc muzica asa cum o percep si cum o descopar eu, nu pusa pe tava.

Acestea m-au dus ieri in amfiteatrul de vara, la Off the Wall – tribute to Pink Floyd. Nu mai fusesem acolo de la concertul Moonspell, insa m-am orientat foarte usor. Imi place locatia asta, imi pare rau ca nu se tin mai multe evenimente acolo – sunt subiectiva, insa mie Arenele Romane imi lasa o impresie de lugubru si dezolant. Amfiteatrul e situat langa Parcul National, e multa verdeata si miroase a iarba proaspat taiata. Si cum stam eu asa la iarba verde, cu o bere in fata luata fara a sta la cozi interminabile, privind un alpinist pe schela cum regla ultimele detalii tehnice si discutand chestii dragute, intr-un cuvant cu senzatia ca viata e frumoasa cand vrea, apar un grup apare o turma de reprezentanti ai unui partid politic, i-am recunoscut dupa tricouri. Ca deh, suntem in perioada electorala. Acum nu stiu altora cum li se pare asociatia dintre un partid politic romanesc – oricare, neimportant – si all in all you’re just another brick in the wall, insa daca nu mi-ar fi dat lacrimile din cauza luminilor rimelului melodiei Wish You Were Here (sa nu mintim telespectatorii), as fi murit de ras.

Nu stiu exact componenta trupei si am impresia ca nu se potriveste cu ce scrie la ei pe site – iar eu venisem la concert fara sa fi ascultat niciodata trupa asta, pe youtube sau in alta parte, cu ideea de a nu-mi face chiar nicio parere preconceputa dinainte. Pe scena, erau: un vocal tanar, blond, destul de charismatic si energic, care s-a achitat bine de delicata sarcina pe care o avea, reusind sa ma emotioneze unpic la Hey You, sustinut de inca doua fete in backing vocal, plus una din chitariste; o chitara, un bass, clape, baterie, the usual, plus un alt tip simpatic, imbracat in kilt, care canta la saxofon. Spectacolul fusese recomandat si pentru partea de lumini, ceea ce recunosc ca a fost frumos, insa nu spectaculos. O raza de lumina verde a aparut, proiectata de undeva din parc, probabil, spre public, in timpul melodiei Shine on You Crazy Diamond. Un cerc de schela pe care erau puse niste lumini era ecran pentru o proiectie video interesanta, care a inclus de la imagini din filmul Vrajitorul din Oz la poze de la 9/11. Chitara mi-a placut in mod deosebit. Showul a fost corect, playlistul echilibrat, Money, Hey You, Us and Them, Wish You Were Here, Shine on You Crazy Diamond, Another Brick in the Wall, doar Comfortably Numb la bis. Daca ma gandesc as spune la o prima vedere ca mi-a lipsit High Hopes. Un public destul de numeros (poate in jur de 1000 de persoane), mai mult trecuti de prima tinerete, in tricouri cu formatia (originala, desigur), caldurosi, destul de linistiti, s-a stat mai mult pe scaune. Per total, o seara placuta.

Trackback URI | Comments RSS