May 12 2009
pe mal
“Uneori ma simt de parca as sta pe un mal, stii, si privesc cum trec vapoarele. Si as vrea sa fac ceva ca sa le opresc, dar ce? Nu e ca si cand as putea sa fac un lasou si sa le prind si sa trag si ele sa incetineasca, precum in filme”, i-am zis IoanEi, si am zambit neputincioasa.
And now it struck me… unde scrie ca eu trebuie sa stau pe mal? 
aceiasi viziune o aveam si eu. se facea ca ajungeam pe peronul unei gari fix cand trenul pleca. am alergat o perioada dupa el pana am transpirat tot dar cand mi-am dat seama ca nu pot sa-l prind, m-am oprit. trenul s-a pierdut in zare cu fumul locomotivei cu tot. de atunci nu numai ca trenu’ n-a mai trecut prin nicio halta dar am capatat si sentimentul ca si daca as ajunge intr-o utopica data viitoare mai devreme in gara, tot nu l-as prinde pentru ca mi-ar fi imposibil psihic sa ma vad in el. pentru ca ne-am nascut sa privim de pe mal sau peron. cine e in avantaj este o discutie care inca se joaca!
singurul lucru constructiv la care ma pot gandi e ca vreau sa ies din scenariul asta
dit: abia dupa ce ti-am citit commentu de 3 ori mi-am dat seama ce lucru profund ai zis
damit…