Midian

Pe birou, intre tastatura si calculator, se afla: o ceasca de cafea din portelan englezesc, pictata cu trandafiri. Un sirag de margele negre. Un carnetel pe care am facut cateva insemnari. Un bilet folosit la un concert trecut. Un semn de carte de la unul dintre romanele lui Jerome K. Jerome. Fasii de ambalaj de la o sticla de vin. Un flacon de Ketonal, pe care aproape ca l-am sterpelit din cutia de medicamente. Ma simteam vinovata pentru starile de migrena si oboseala care dureaza de mai bine de o saptamana, si mi-am amintit ca mi s-a recomandat asta mai demult. Am luat doua pastile, azi. Par a-si fi facut, oarecum, efectul – sper.

I don’t care where you go, you won’t get away from me, black as the night is day filled with no sympathy

Langa tastatura, un pahar de sampanie din care am baut vin. Prost. O singura picatura rubinie a ramas pe fundul paharului si din cand in cand ma joc cu ea, inclin paharul pe orizontala si bag degetul in pahar, apoi il duc la buze.

I don’t care where you go…

In spatele tastaturii – sufar cumplit si ireversibil de frig – m-am invelit intr-o patura. Privindu-ma in oglinda de langa hol, m-a amuzat figura mea, cu bretonul lung cazut peste ochi.

I don’t care…

Daca…

Am polemizat cu C minute in sir, mi-am dat seama ca ceea ce ii spuneam IoanEi e plauzibil, nu invat absolut nimic din greseli, sunt condamnata sa dau cu capul de un prag la infinit, mai degraba o sa vorbesc despre cum pragul trebuie inaltat decat sa ma aplec.

I…

Daca. Daca as spune pentru o secunda exact ceea ce vreau sa spun, as stii exact ce as spune, mi-e limpede cum as actiona, insa nu am sa o fac

… you won’t get away from me

Am impresia ca trebuie sa tac.

Trackback URI | Comments RSS