Midian

In vis, cimitirul era inghetat, acoperit cu o pojghita fina de gheata. Ma grabeam sa ies insa era prea tarziu. Respiratia mea se transforma intr-un fior rece.

M-am trezit si era frig. Mi-am facut cafea, am asteptat-o pe Alexandra si am pornit spre Pere Lachaise. Este locul unde as fi putut sta o saptamana cel putin fara sa ma satur. Este superb. Este intunecat. Ma facea sa ma simt complet in largul meu…

Pe Jim Morrison l-am gasit usor. Avea orhidee proaspete si o ceata de tineri veniti sa il vada. Fara sa ii cautam, am dat peste mormantul lui Compte si un monument dedicat lui Heloise si Abelard, indragostiti legendari. A fost o intalnire intamplatoare emotionanta. Am ajuns si la crematoriu, apoi in columbariu (sper ca nu reinventez cuvinte). Pe urma, penduland intre a o cauta pe Edit Piaf si Oscar Wilde. Wilde a fost mai usor – uitasem povestea cu pupicii… Mormantul lui Edith era mai retras, discret, si impodobit cu un trandafir rosu. Ah, la un moment dat o statuie ascunsa in spatele unei pietre de mormant m-a speriat enorm. Era o femeie intinsa pe un cavou. Mechante…

Ultimul mormant cautat a fost cel al lui Apollinaire. Daca nu am impresii, cineva scrisese despre el ca are o piatra funerara care aduce a falus – aceasta analogie ne-a fost fatala… daca cineva poate sa-si imagineze doua femei facand tot felul de glume impudice si chicotind in spatele tuturor cavourilor… Mai intai am dat de mormantul unui spiritist – eu am remarcat ca e un semn ca trebuie sa ma preocupe mai mult latura spirituala a vietii decat cea fizica :p – apoi l-am gasit si pe Apollinaire, in cele din urma…

Am mancat la Mac apoi ziua mea gothica a continuat la Notre Dame. Incantarea mea a fost dincolo de cuvinte, neumbrita decat de faptul ca am ajuns prea tarziu pentru a urca sus. Vitraliile, statuile, lumanarile sunt o splendoare.

In cel din urma am vazut Turnul Eiffel – numai de jos, desigur. In drum spre el, am aflat ca Denisa a cautat ce am scris in caietul de la muzeul erotic si a gasit ce am scris acolo. Motiv pentru care o s-o torturez cand o sa mai pun mana pe ea :p Reintorcandu-ma la Eiffel, acolo am mancat o vata de zahar foarte buna. In drum spre casa, ne-am oprit la Chatelet, un complex comercial de unde mi-am luat cercei cu trandafiri. Si Alexandra are la fel… Pe-acolo erau multe-multe poze cu cupluri celebre din filme, sarutandu-se, si KFC-ul de unde am luat de mancare…

Acum stau pe podea, ma chinui cu laptopul si, printr-o intamplare pe care nu mi-o explic, idul meu vechi de mess si-a revenit. Din pacate, maine ma intorc – chiar asa de repede. Am sa revin maine cu poze + incheierea. Mi se pare ca s-a scris deja, insa nu ma mai grabesc. Laissez faire, laissez passer…

Trackback URI | Comments RSS