Si iata ca am ajuns intr-o realitate. Alta. Nu prea m-am dumirit inca de ce si cum, insa o pauza de aici e binevenita. Ca de obicei, incerc o senzatie de usurare la gandul ca las totul si pe toti in urma, chiar si numai pentru cateva zile.
… Nu chiar pe toti. Probabil Ala e singura exceptie. Aseara, cand o conduceam la metrou, a spus ceva ironic. Nu-i sta in fire, stiam ca a spus-o ca sa ma faca pe mine sa ma simt mai bine. Era sa izbucnesc din nou in lacrimi, insa m-am oprit. Daca as putea sa aleg ceva, as fi ales sa vina cu mine. Numai ca nimeni nu m-a intrebat daca pot alege ceva.
Mi-a luat cateva zile sa imi fac bagajele si inca am senzatia ca voi uita ceva esential. Evident, nu am terminat. Am luat prea multa imbracaminte cu siguranta. Mami ma ajuta sa calc. Fusta. Nu am mai purtat fusta de nu mai tin minte cand asta toamna. Ascult Over the Hills and Far Away pe repeat. Imi vine sa chicotesc. Weet-weet si Esk ma vor astepta la aeroport. Nu le pot fi indeajuns de recunoscatoare…
Recitesc ce am scris. Sunt agitata si telegrafica. Am emotii. Diseara o sa ajung in capitala aceea cu un turn in centru 
Orasul invesmantat in dantela neagra. Ma-ntreb ce o sa gasesc la fiecare colt de strada, un mister, o aventura, o ghilotina?
drum bun
pe cine sa iei cu tine, draga mea? nu stii ca sunt mereu cu tine? :-*