(Din nou) un cosmar groaznic, dupa o seara in care abia am reusit sa ma prabusesc in pat, toata anxietatea se concentrase intr-o forma palpabila in stomac si ma chinuia ingrozitor. Asta dupa o dimineata in care am fost dureros de constienta de posibilitatile pe care le-am ratat, de faptul ca puteam sa fiu in alta parte si acea alta parte se contureaza ca un univers paralel care-si arunca tentaculele in cel in care sunt, anuland tot ceea ce incerc sa fac. Toata vinovatia si acuzatiile s-au adunat in acel vis, personificarea lor era cumplit de exacta, cadavrul meu era pus la zid si impuscat pentru a nu stiu cata oara.
Azi, o alta dimineata, aceleasi lucru, aceleasi ratari, acelas refuz.
(Din nou) imi dau seama ca lacrimile mele nu servesc nimanui si mie cel mai putin, zambeste, mergi inainte, zambeste, mergi inainte, zambeste, mergi inainte…
Suntem singuri de tot aici si suntem morti.