Midian

Nu stiu cine m-a mintit ca o sa fie frumos de-acum, mai rau e ca am crezut-o. Luna martie a fost un cosmar escaladat, in special ultima saptamana. Ma lupt cu un inceput de gripa care nu vrea nici sa ma ia, nici sa ma lase, sunt obosita, tensionata, ma confrunt cu agitatie, orgolii, rautati, insa – ceea ce e mai grav – imi simt nervii intinsi la maxim, gata sa cedeze.

Pe la si trecut de 3 am aflat ca nu am cu cine sa merg la concert, totusi, pentru ca nimeni din gramada de prieteni pentru care sunt mereu online, carora le ascult problemele si pe care sunt gata sa-i ajut cand au nevoie nu s-a sinchisit sa ma insoteasca, person non-grata ce sunt… Cu exceptia unei singure persoane, care, desi nu avea nicio tangenta cu ceea ce urma sa se intample pe scena, la 4 isi punea problema daca mai are de unde sa gaseasca un bilet numai ca sa fie alaturi de mine. Le-am jurat, celorlalti, in acel moment, iadul pe o tipsie.

La 9 eram in magazinul lui sis, care era vadit nemultumita de cum aratam – adevarul e ca faceam o figura de exceptie, cu parul valvoi, pleoapele negre si imbracamintea neagra, intr-unul din cele mai luxoase magazine din oras.  Sis a umblat la ce se mai putea ameliora (fizicul meu e defect din fabricatie )), astfel incat intr-un final aveam parul si mai valvoi, ochii pe jumatate negrii pe jumatate violet si o bluza mai cumintica.

In timp ce o asteptam printre rafturi, am fotografiat asta:

Asta pentru ca amere mai putin de doua saptamani . Revenind la ieri, am ajuns in Fratelli, mi-am facut griji ca nu voi putea intra cu aparatul – scria peste tot ca e strict interzis – insa a trecut neobservat, si am ajuns in club relativ ok. In timp ce ma plimbam prin sala si admiram tinutele goth mai elaborate, m-am intalnit cu R, revedere (dupa o perioada destul de indelungata) care mi-a facut placere.

Ce-a urmat a fost ceva obisnuit care insa nu a reusit sa se transforme intr-o obisnuinta pentru mine.  Dincolo de orice patimi, peste tot si peste toate, ramane muzica. A fost Slowly Comes My Night, Return, Generators, Over and Done, Vivre, Into My Arms (pe care am ascultat-o alaturi de draga mea Alex), Reincarnation, Dark Star, Wunderbar, Mindmachine, Where You Are, si, in final, ceea ce asteptam -  o imbinare perfecta intre melancolie si pasiune, cu un ritm ca al unei inimi pulsand, la fel cu a mea…