Niciodata nu am iubit Parisul. Totusi, ieri, in timp ce soarele apunea luminos, incandescent, m-a apucat un dor nespus sa-l vad, sa inteleg libertatea pe care Miller o simtea aici, sa vad daca o pot gusta eu insami. Mi-as fi facut bagajele in acea secunda – apoi, m-am oprit pentru ca am avut revelatia ca intr-o zi voi fi in Paris, si-i voi cutreriera in voie strazile.
Am scris asta pe data de 28 martie 2008. Deci, ieri era 27 martie 2008.
Departure time: Fri 27 Mar 2009 16:20 arrival time: Fri 27 Mar 2009 18:30
Destin… 
Nu ma pot hotari sa-mi fac niciun plan. Abia azi mi-am luat biletul – mai erau doar doua ramase. Nu-mi doresc decat sa fiu acolo. N-am nevoie de nimic altceva, nu-mi trebuie o falsa romanta, nu-mi trebuie o poveste de dragoste de fatada. La Paris, prima data vreau sa fiu singura.
Enfer ou paradis
Apprends-moi l’interdit
latterz: M nu m-a mai sunat de sambata. Ar trebui sa-mi fie relativ indiferent, insa ma supara putin. Ma supara putin si faptul ca nu mi-e indiferent. Nimic nu ar trebui sa-mi fie mai indiferent. Totusi, de ce nu m-a mai sunat?…
Asta e monstrul meu verde
cine pula mea e m asta care nu mai suna?
vai, dragule, ce urat vorbesti. imi sangereaza urechile :p
iti spun in privat
Moftul Parisului…
et porquoi pas?