Midian

Cristy ma punea sa scormonesc in cutia de amintiri, ca sa vad ce a fost frumos in anul trecut. Daca nu exista ziua de ieri… cu pornire de dupa-amiaza de alaltaieri, as fi vorbit de concerte, carti, muzica, plimbari, locul meu de munca, prietenii mei minunati, oamenii deosebiti pe care am avut norocul sa-i cunosc recent. Dupa ziua de ieri, insa, totul s-a topit intr-o masa informa de negru…

Ieri am fost in iad. Mirosul lui fetid imi va dainui in nari mult timp. Prezenta mea si a lui Eli acolo era cel mai nepotrivit lucru din univers. Ma asteptam ca in orice moment sa apara o cortina rosie si un pitic dansand, ca in filmele lui Lynch, sau orice alta bizanterie. Nimic nu parea real. O tiganca m-a rugat sa o ajut sa scrie un bilet. M-am simtit de parca i-as fi scris biletul de imbarcare in luntrea lui Charon. Am plecat. Noi, am plecat. Cineva pe care odata l-am cunoscut a ramas. Toata lumea crede ca sunt dramatica. O sa le dau o tema de gandire, creeati un iad imaginar si puneti acolo, pentru o secunda, pe cineva la care tineti. Dupa o secunda, sunt sigura, fiecare dintre voi va sari sa o salveze, sau va dizolva acea imagine.

Eu nu pot face nimic. As good as it gets, da… chiar ironic Orice speranta de fericire pentru mine s-a terminat