Midian

have i ever

update la planuri

Am bilet de avion spre Dortmund (in perioada 17-24 octombrie) si fratelui meu trebuie sa-i vina prin posta biletele la The Autumn Ball. Practic nu imi mai trebuie nimic – din Bremen vreau sa mai vizitez Universum, pe care l-am ratat data trecuta, si cam atat. Imi ramane mai mult timp la dispozitie pentru Hanovra si imprejurimi…

50 1/8

Mi-am luat un obiectiv nou, in jurul caruia ma invarteam de mult. 50 cu 1.8. Nou, vorba vine, ca e sh. Am dat pe el mai putin de jumatate fata de cat as fi dat in magazin. Happy about it.

Acum trebuie sa invat temeinic focalizarea manuala.

bitchin’ around

Cand am auzit ca vor veni TSoM la Artmania, am stiut in sinea mea ca treaba asta nu o sa fie extraordinar de bine primita de marea majoritatea a publicului artmaniac. Desi n-ar trebui sa fie asa, iubitorii de metal, din pacate, sunt putin cam narrow-minded cand e vorba de muzica, nu ies din tiparele lor prea usor (cu putine exceptii). De asemenea, sunt constienta de faptul ca gradul de cultura muzicala la acelasi public romanesc mergator la concerte e o doar de forma. Sar peste impresiile pe care voiam sa le detaliez aici, peste tot weekendul trecut, si ajung la ziua de ieri si cea de azi. Am fost acolo, a fost dincolo de cuvinte, si totusi asta caut – cateva cuvinte din partea unor oameni care de asa ceva de ocupa. Impresii, fotografii, filmari. Amintiri.

Divagez din nou – aa devenit in ultima vreme en vogue ca o multime de pisi sa se fatzaie mandre pe la concerte si festivaluri, cu un ecuson de gat, si sa scrie apoi pe tot felul de site-uri, mai mult sau mai putin obscure, tot felul de lucruri mai mult sau mai putin pertinente. Dorinta de epatare e mare, nu neg ca poate de asta (sau si de asta) m-am indeletnicit si eu cu asa ceva. Bucurati-va-ti, de curand m-am lasat, de lehamite.

Cum ziceam, zilele astea, in afara unor inregistrari video de exceptie, pe care le ascult pe repeat cu placere, in lumea virtuala totul era ‘in carti’. Multe site-uri – printre care si metalhead-ul – au adoptat pozitia, mai cinstita, de a declara sincer ca nu stiu despre ce e vorba si prefera sa nu se pronunte cand e vorba de Sisters. Chiar jos palaria de data asta – in sfarsit vad oameni spunand ca nu sunt in tema si nu le e jena sa o recunoasca… In rest, insa, am citit lucruri care au culminat cu un articol peste care am dat de dimineata si care sunt cel putin penibile.

Ok, ok, inteleg ca nu toata lumea cunoaste, asculta sau agreeaza goth-ul anilor ’80 – dar cand scriem o cronica, se poate, macar din decenta, sa ne documentam unpic despre line-up? Am citit o gramada de lamentari ca de ce nu au Sisters tobar si de ce era atata fum pe scena. O simpla intrebare adresata prietenului nostru google ii scutea de o surpriza la fata locului – Sisters nu au avut niciodata tobar, sunt programate tobele, asta nu ca nu au vrut ei sa le care pana in Romania, ci asa a fost de cand s-a infiintat trupa. Asta ar veni in anii 80, cand domnisoarele cronicare ale zilelor noastre nu erau nici macar in stadiu de ‘in constructie’. Si fumul la fel, a fost o componenta a spectacolelor lor live, cam toate, din ce am vazut pe youtube.

The Sisters of Mercy au 4 concerte programate anul acesta. 4. Uk, Belgia, Germania si ultimul a fost la Sibiu. Iar solistul are 51 de ani. Probabil pentru unii a fost una din putinele sanse de a-i vedea vreodata. Probabil pentru unii era singura sansa sa-si lase ochelarii de cal si sa incerce sa inteleaga si altceva, ceva ce iese din sfera lor. Probabil dupa ce va muri omu’, o sa devina o moda, ca altii.

Sincer, incepe sa-mi fie sila.

sibiu here i come

Viata nu e chiar asa dragutz, dar de maine mi se va intampla ceva ce nu mi s-a mai intamplat din decembrie 2009. Concediu!!! Doua zile in orasul meu preferat, Sibiu, cu oameni pe care ori nu i-am mai vazut de ani de zile, ori ii cunosc de prea putin timp, urmate de un posibil ocol prin Cluj. Trupele mele preferate live, formatia visurilor mele, The Sisters of Mercy, la mine acasa, fara sa trebuiasca sa calatoresc departe ca sa am sansa unica de a-i vedea.

In plus, de dimineata mi-a venit comanda de la Nemira – in sfarsit voi citi cartea cu motanul. Sper sa fie buna, m-am saturat de literatura proasta pe care am consumat-o din inertie saptamanile astea, de cartile luate cu ziare. ‘nough said, trebuie sa impachetez, pregatesc sandviciuri, yada-yada. Bine ca macar aparatul foto a plecat fara mine, ca numai pe el nu-l mai caram…

child

I just want to go back in time, tell the child I was not to cry, tell her everything will turn up fine…

muviz-related

- Tocmai am dwld: The Lady Vanishes, Mr & Mrs Smith, Under Capricorn si I Confess pentru o seara Hitchcock in program. Cu ce sa incep, cu ce sa incep…

- Ieri seara trebuia sa vedem Das Leben der Anderen, nu s-a putut de raul meu. Poate il reiau altadata, cand voi fi in the mood for it.

- Vreau sa vad Inception. Meditez pe cine sa mituiesc sau sa amenint ca sa ma insoteasca la cinema )

- Sunt intr-un Dexter block, dupa ce sambata trecuta nu am facut nimic altceva. In ultimele doua zile abia am vazut doua episoade, cu pauze si chinuit. De fapt pe al doilea nu l-am terminat. Am ajuns la 03×11.

– Mai am niste treburi pe hard pe care nu am apucat nici acum sa le vizionez. Thirst, de exemplu.

- Trebuie sa fac curat pe hard…

In episodul 1 din sezonul 2, Dexter face poze la locul unei crime folosind un Nikon.

Damn, pacat ca nu pot aduce episodul cu pricina la scoala )

pies: genial, Dexter facea poze cu capacul pe obiectiv =)))))))))))

planuri

In privinta cinematografiei, suntem 100% compatibili – adora filmele noir, si, cu toate ca a vazut probabil mult mai putine decat mine, este receptiv la absolut orice ii propun. Asta a determinat un sir de week-end-uri in care ne uitam impreuna la filme; week-end-ul acesta a fost The Killers, The Trouble with Harry (pe care eu il mai vazusem) si, deoarece el nu-l stia, In the Mood for Love. Nici nu stiu daca mi-as putea aminti cu exactitate de week-end-urile trecute, am vazut sau am revazut multe filme vechi, bune, superbe, fascinante, am admirat impreuna eleganta femeilor din acea vreme, modul in care lumina cadea pe fetele actorilor, expresivitatea lor, atmosfera, totul…

Totusi, pe principiul sanatos ca ar trebui sa am si activitati solitare in afara relatiei, aseara m-am apucat sa ma uit la Dexter. Televizorul din camera a scos fum si si-a dat obstescul sfarsit, nu-mi mai pot irosi putinul timp pe care-l am, seara, cu reality show-uri pe Travel&Living, asa ca m-am gandit sa ma apuc de un serial despre care stiam, din mai multe surse, ca e ok. Nu am vazut decat 3 episoade azi-noapte, insa mi-a captat atentia, deci cel mai probabil voi continua. Si cu True Blood trebuie sa ma aduc la zi…

Tot aseara, am vorbit cu Mihai si cred m-a corupt pentru o noua sedere in Germania, care ar deveni a doua tara pe care am vazut-o de doua ori (si as revedea-o de cel putin 20 de ori, daca as avea ocazia). Planul ar fi sa vad Autumn Ball in Hanovra (I mean…. Qntal! OOMPH! Tanzwut! – si am inteles ca se mai asteapta inca o trupa confirmata) + sa revad Freimarkt-ul, si, sper, sa ma dau in caruselurile acelea imense (data trecuta le-am ratat, eram pe fuga spre Berlin).

Luand in calcul si toate evenimentele de pe ‘teren propriu’, de la Experimental Friday incolo, se anunta o toaman frumoasa

falling awake

Thank you, L, for not leaving me